Băncile, în vizorul corporațiilor

Rolurile s‑au inversat. Dacă până nu demult băncile examinau la sânge perfor­manțele clien­ților corporativi, acum aceștia din urmă pun sub lupă stabilitatea băncilor cu care lucrează. Companiile au devenit vigilente, o dată ca urmare a înăs­pririi reglementărilor în domeniul serviciilor financiare și, a doua oară, sub influența reținerii manifestate de bănci, atunci când li se cer informații privind riscurile pe care și le asumă. Pentru a se proteja, companiile încep să lucreze cu mai multe bănci și iau tot mai mult în calcul piețele de capital pentru finanțare.

NETRANSPARENTE. Peste 60% dintre directorii executivi din companii globale susțin că, deși sunt foarte mulțumiți de serviciile pe care le primesc de la principalele bănci partenere, sunt sceptici în privința capacității acestora de a le îndeplini așteptările în cazul a 11 din 16 criterii‑cheie de performanță. Așa reiese din studiul recent al Ernst&Young, realizat printre directori executivi, CFO, trezorieri și directori financiari din 20 dintre cele mai mari corporații globale, care acoperă nouă industrii și 11 țări. Aceștia sunt tot mai interesați de stabilitatea băncilor cu care colaborează și de înțelegerea profilurilor de risc ale acestora, însă se lovesc de un zid când le cer mai multe informații. „Cea mai mare disparitate între așteptările corporațiilor și performanța băncilor se înregistrează în privința lipsei de transparență privind riscurile asumate“, afirmă Niamh Prendergast, Partener Banking and Capital Markets la Ernst&Young. În special, corporațiile europene au așteptări mari în a primi date legate de profilul de risc și concentrarea din portofoliile băncilor cu care lucrează, subliniază Prendergast.

Majoritatea directorilor executivi, mai exact 69%, consideră importante poziția și transparența băncilor în privința riscurilor asumate, a lichidității, a capitalului și a concentrării portofoliilor acestora. Doar 27% susțin că băncile sunt și dispuse să le pună la dispoziție informații despre activitatea lor, după cum se arată în același studiu Ernst&Young. „Avem relații bune cu băncile partenere dar, în contextul actual, sunt esențiale informații cu privire la riscurile la care acestea se expun“, spune un director executiv local al unei companii internaționale cu activitate și în România, care nu a dorit să își dezvăluie identitatea. Și nu este singurul CEO al unei companii mari prezentă și în România, care confirmă rezultatele studiului. Potrivit acelorași date, mai puțin de jumătate dintre directorii executivi cred că băncile lor sunt stabile și că operează în siguranță, încadrându‑se în limitele parametrilor de risc ai corporației.

CE VOR COMPANIILE. Așteptările tot mai mari ale clienților legat de activitatea băncilor partenere pun presiune pe instituțiile de credit și, în mod special, pe cele care mizează doar pe clienții corporativi. Adică băncile care au renunțat cu totul la diviziile de retail, precum RBS, considerând că axarea pe zona corporate sau pe nișe ale acesteia reprezintă soluția de supraviețuire pe o piață cu creșteri modeste. Diferența o face, aici, priceperea băncilor respective în fidelizarea clienților, iar cercetarea Ernst&Young le oferă chiar un pont. Deși contextul economic obligă companiile să reducă costurile, câteodată drastic, în mod surprinzător acestea așteaptă de la băncile partenere să se concentreze mai degrabă pe aspecte intangibile ale administrării relației, decât pe factori tangibili, cum ar fi prețul sau tehnologiile. Marea majoritate a directorilor executivi participanți la cercetarea Ernst&Young, în proporție de 89%, consideră calitatea serviciului cel mai important criteriu în selectarea și continuarea relațiilor cu principalele bănci cu care colaborează. 76% dintre corporații au indicat stabilitatea și performanța financiară drept criterii de selectare și de continuare a colaborării cu băncile partenere, în timp ce 69% au menționat prețul și doar 44% au indicat ca foarte importante flexibilitatea structurii de tarife.
„Majoritatea executivilor au indicat calitatea serviciilor drept un criteriu important în alegerea și menținerea băncilor partenere și doar 69% dintre aceștia consideră că prețul ar trebui să fie un semn bun pentru bănci, deoarece costul calității serviciilor are în general un impact mai redus în profitabilitate decât competiția pe preț“, explică Gelu Gherghescu, Partener Assurance&Advisory la Ernst&Young România. El precizează că serviciile bancare pentru corporații sunt, prin definiție, o chestiune de dezvoltare a relației cu clientela și de construire a încrederii, iar calitatea acestor servicii se măsoară în disponibilitate și angajament față de client, profesionalism, nivel de înțelegere a afacerii clientului, disponibilitate și abilitate de a adapta serviciile la nevoile corporației etc.
Dacă ne referim la cea mai mare provocare pentru companii în colaborarea cu băncile, aceasta o constituie lipsa consecvenței și a calității serviciilor în diferitele regiuni geografice. Pe locurile doi și trei în topul provocărilor menționate de directori executivi se clasează procesele și sistemele învechite, respectiv birocrația și lipsa de flexibilitate.

CÂȘTIGĂTORUL DIN AFARĂ. Cu toate că 63% dintre executivi susțin că înăsprirea reglementărilor în domeniul serviciilor financiare nu le‑a afectat, deocamdată, în mod semnificativ relația cu băncile, aceștia sunt, totuși, îngrijorați de faptul că aceste schimbări au implicații ce vor fi transferate către clienți, în contextul în care băncile reconsideră profitabilitatea anumitor linii de business. Din acest motiv, multe companii iau în considerare, într‑o măsură tot mai mare, piețele de capital, ca sursă de finanțare. O astfel de decizie reprezintă un real câștig pentru piețele bursiere, supuse tot mai des șocurilor scăderilor semnificative determinate de avalanșa de informații economice și politice negative, mai ales din zona euro. În paralel, însă, cu utilizarea alternativei de a atrage bani prin bursă, companiile își distribuie mai atent și activitățile, mai exact le împart între bănci de importanță sistemică, bănci mari care nu sunt de importanță sistemică și jucători regionali puternici. Dovadă în acest sens este procentul de 70% dintre clienții corporativi intervievați de Ernts&Young, care lucrează cu mai mult de cinci bănci. Este o mișcare de protejare, în contextul creșterii preocupării corporațiilor de a înțelege profilul de risc al băncilor în lipsa unor informații‑cheie.

MIZĂ ȘI STRATEGII. Totuși, nu doar companiile își reconsideră relația cu băncile. Și instituțiile bancare sunt într‑un proces amplu de reanalizare și reconfigurare a întregului business, proces în urma căruia unele bănci au decis deja să renunțe la clienții mici, mizând doar pe companii, în timp ce altele, chiar dacă nu au luat decizii atât de radicale, urmăresc oricum dezvoltarea diviziei corporate. Bunăoară, șeful RBS, Henk Paardekooper, își dezvăluia într‑un articol din MONEY Magazine noua strategie de fidelizare a clienților companii și de atragere a altora prin produse individializate. Și alte bănci pregătesc produse pentru clienții juridici. Banca Italo Romena, de exemplu, a anunțat că oferă companiilor soluții avantajoase de finanțare în sistem de leasing financiar.
„Reforma reglementărilor, mai ales în privința capitalului și a lichidității, face ca băncile să își reevalueze strategia de afaceri pentru a se adapta mai bine noului context“, remarcă Gelu Gherghescu. El spune că există și studii care confirmă faptul că majoritatea grupurilor bancare importante își reconsideră portofoliile de clienți, nu numai pentru a decide cum și cu cine vor continua să facă afaceri de acum încolo, ci mai ales pentru a evalua riscurile și profitabilitatea pe linii de afaceri și regiuni, inclusiv analizând relațiile cu clientela corporate. Cel puțin în privința acestei clientele, un lucru este clar, jocurile nu mai pot fi făcute exclusiv de către bănci.