Așadar, ca să începem cu începutul, bucureșteanul e convins că se duce la restaurant ca să mănânce mâncare bună. La toate sondajele în care e întrebat cum își alege restaurantul la care să meargă, calitatea mâncării este pusă în capul listei cu criterii de selecție, în orice context. Numai că puțini știu ce e aceea o mâncare cu adevărat bună, iar despre vinuri, să nu mai vorbim... Ca să știi ce e aceea o mâncare de «grande cuisine», trebuie să o mănânci. Degeaba îți povestește cineva, îți arată poze, fără folos cauți pe Internet, îți pui la bătaie tot raționamentul abstract de care ești în stare. Altă solutie nu există, trebuie să o mănânci. O singură dată e de ajuns. Or, câți bucureșteni au ajuns într‑un astfel de loc până acum, chiar și când aveau destui bani în portofel ca să o facă? Totuși, bucureștenii sunt fericiți fără să știe, pentru că ce noroc mai mare poate să fie decât să mănânci mâncare proastă și să crezi că e foarte bună? Vă imaginați cum trebuie să fie pentru alți europeni, la care lucrurile stau taman pe dos?
Bucureștenii merg la restaurant pentru a mânca bine, deci. Și unde poate să fie mâncare mai bună decât la un restaurant cu pereții frumos vopsiți? Cu cât sunt mai frumos vopsiți pereții, cu atât mai bună e mâncarea. Garantat! Dacă ești un bucătar foarte priceput și vrei să‑ți deschizi un mic restaurant, însă nu ai atâția bani încât să îți vopsești și pereții frumos și să îți iei și în bucătărie și în cămară tot ce‑ți trebuie, mai bine uită de București! Sau ia de toți banii vopsea și lasă bucătăria și cămara pe mai târziu, după ce deschizi. O să le faci cu banii de la primii clienți, veniți în număr mare să vadă pereții. Pentru că bucureștenii știu să‑i aprecieze cum se cuvine pe cei care au restaurante cu pereții frumos vopsiți...
Pe bucureșteni îi preocupă sănătatea lor și a națiunii, în cel mai înalt grad! Toate sondajele arată preferința lor masivă pentru mâncarea sănătoasă și pentru restaurantele care o fac. Iar când îi întrebi câte astfel de restaurante cunosc în București, 67% îți spun că nici unul, iar 29% că știu unul sau două. Însă bucureștenii știu că mâncarea cea mai sănătoasă e aceea de la supermarket. Într‑adevăr, curat, totul ambalat frumos, temperatura constantă. 63% dintre bucureșteni preferă bucătăria românească tradițională, e pe primul loc în sondaje. Cârnăciori din zgârciuri, șorici și resturi de carne, ciorbă la plic, zacuscă la găletușă, pui care se fac găini în 20 de zile. Și se mai și bucură când pe o masă îmbelșugată cu toate acestea plătesc 25 de lei. Li se pare normal, nu li se declanșează nici o disonanță cognitivă.
Pentru că bucureșteanul e convins că la restaurant mâncarea se face exact idem și la fel cum o face nevasta lui în bucătărie, acasă. Crede că bucătarul își pune șorțul și chipiul și se apucă de gătit atunci când el, clientul, pune degetul pe unul dintre cele 200 de feluri de mâncare din meniu. Și crede sincer că mâncarea de la un astfel de restaurant cu 200 de feluri în meniu poate să fie foarte bună. Toată! Că, adică, bucătarul știe să facă toate acestea la fel de bine și că restaurantul acela are o cămară cât un teren de fotbal în care stau sute și mii de produse proaspete și bune, așteptând frumos pe rafturi, doar să fie alese de către el, clientul. I se pare normal să fie așa, nu i se declanșează nici o disonanță cognitivă. Deștept foc, clientul acesta bucureștean...
Pe lânga logică, clientul bucureștean are și onoare. Pe care nu e bine să i‑o zgândărești, că face scandal. El nu se plânge de mâncarea din restaurante, ci de servicii. I se pare că diferența dintre serviciile din restaurantele de la noi și de la cele «de afară» e ca de la pământ la lună. Cu toate că și oamenii aceștia de aici, de la noi, fac cam ce fac și chelnerii din străinătate. Unde, în străinătate, adică, clientul și chelnerul vorbesc de la egal la egal. Însă clientul bucureștean știe că e stăpân, iar dacă chelnerul nu face o plecăciune suficient de adâncă îi pune un comentariu negativ pe Restograf. Dar clientul bucureștean e un stăpân generos. Oricât de neîndemânatic, de prost informat sau de indolent e slujitorul, el tot îi lasă un bacșiș generos. Tips, adică, pentru cei care nu cunosc termenul. Și cu cât e mai sărac, cu atât tipsul e mai mare. Mai sărac clientul, vreau să zic.
Și sistemul axiologic al clientului bucureștean merge mult mai în profunzime. Întrebați dacă ar merge să mănânce și să‑și lase banii la restaurantul unui politician corupt, al unui mafiot, al unui interlop sau al cuiva care le provoacă dispreț și repulsie, la modul general, 78% spun că nu ar intra niciodată acolo sau ar evita pe cât posibil să calce pragul unui astfel de loc. Însă, evident, aproape nimeni nu știe care sunt aceste restaurante...
Premiile Restograf 2012
Specializat pe piața gastronomică din București, site‑ul Restograf – fondat de George Butunoiu și lansat în martie 2011 – a desemnat Collage drept cel mai bun restaurant în 2012. Iată mai jos topul restaurantelor Capitalei.
Collage Cel mai bun restaurant
Prime Cea mai bună bucătarie americană
Sis Kebab Cea mai bună bucătărie arabească
Balkan Bistro Cea mai bună bucătărie balcanică
5 Elemente Cea mai bună bucătărie chinezească
Bistro Epoque Cea mai bună bucătărie franțuzească
Die Deutsche Kneipe Cea mai bună bucătărie germană
Mesogios Cea mai bună bucătărie grecească
Osteria Gioia Cea mai bună bucătărie italiană
Benihana Cea mai bună bucătărie japoneză
Piccolo Mondo Cea mai bună bucătărie libaneză
Zahanaua Zexe Cea mai bună bucătărie românească (urbană)
Lacrimi și Sfinți Cea mai bună bucătărie românească (traditională)
Divan Cea mai bună bucătărie turcească
Barca Cea mai bună bucătărie vegetariană&raw vegan
Premiile Speciale Restograf 2012
Din cele peste 400 de restaurante incluse în Topul Restograf, patru au primit premiul Special „Preferință Restograf 2012“.
Cafe&Bistro Luna
Red Angus Steakhouse
Restaurantul Marshal
Restaurantul The Artist
