România rămâne țara din Uniunea Europeană în care cei mai mulți oameni nu își permit financiar o săptămână de vacanță pe an în afara locuinței. Potrivit celor mai recente date publicate de Eurostat, în 2025, 61,4% dintre românii cu vârsta de cel puțin 16 ani au declarat că gospodăria din care fac parte nu dispune de resursele necesare pentru o astfel de cheltuială.

România, departe de restul Europei

Datele Eurostat arată că aproape două treimi dintre români nu își permit o vacanță anuală de o săptămână în afara locuinței. Diferența față de media europeană este de 33,9 puncte procentuale, ceea ce evidențiază decalajele importante privind nivelul de trai.

În timp ce la nivel european puțin peste una din patru persoane se află într-o astfel de situație, în România proporția depășește șase din zece persoane, conform 2eu.brussels.

Clasamentul statelor cu cele mai mari ponderi este dominat de țările din estul și sud-estul Europei:

La polul opus se află statele cu cele mai ridicate niveluri de trai:

Diferența dintre România și Luxemburg este de 50,8 puncte procentuale, una dintre cele mai mari disparități sociale evidențiate de statisticile europene.

Ce măsoară, de fapt, acest indicator

Indicatorul utilizat de Eurostat nu arată câți oameni au mers efectiv în concediu, ci dacă gospodăria în care trăiesc își permite financiar o vacanță anuală de o săptămână în afara locuinței.

Cu alte cuvinte, o persoană poate alege să nu călătorească din motive personale, profesionale sau medicale fără să fie inclusă automat în această categorie. În schimb, sunt considerate afectate persoanele care declară că lipsa banilor este principalul motiv pentru care nu pot suporta costurile unei vacanțe.

Statisticile nu fac referire la destinație, la tipul de cazare sau la nivelul de confort al concediului și nici nu presupun că vacanța trebuie petrecută în străinătate. Este vorba doar despre posibilitatea financiară de a petrece șapte zile în afara locuinței.

Situația din Uniunea Europeană s-a înrăutățit ușor

La nivelul Uniunii Europene, indicatorul a crescut ușor în ultimul an.

În 2024, 27% dintre europeni declarau că nu își permit o vacanță anuală, iar în 2025 procentul a urcat la 27,5%.

Creșterea este redusă - doar 0,5 puncte procentuale -, însă marchează o întrerupere a tendinței de îmbunătățire observate în ultimul deceniu.

Totuși, comparativ cu 2015, situația rămâne semnificativ mai bună. Atunci, aproximativ 35,2% dintre europeni nu își permiteau o săptămână de concediu anual, ceea ce înseamnă că în zece ani indicatorul s-a redus cu 7,7 puncte procentuale.

Estul și sud-estul Europei rămân cele mai afectate

Harta publicată de Eurostat evidențiază un model geografic clar.

Țările din estul și sud-estul Uniunii înregistrează cele mai ridicate ponderi ale populației care nu își permite o vacanță, în timp ce statele din nordul și vestul Europei au cele mai mici valori.

Aceste diferențe reflectă nivelul veniturilor, puterea de cumpărare, costul vieții și capacitatea gospodăriilor de a suporta cheltuieli care depășesc necesitățile de bază.

Un indicator al nivelului de trai

Posibilitatea de a finanța o vacanță anuală este unul dintre indicatorii utilizați de Eurostat pentru evaluarea condițiilor de viață și a gradului de privare materială.

Acesta completează informațiile privind veniturile și oferă o imagine mai clară asupra capacității gospodăriilor de a face față unor cheltuieli considerate normale într-o societate dezvoltată.

Statisticile nu măsoară preferințele de consum sau dorința de a călători, ci exclusiv posibilitatea financiară de a acoperi costurile unei vacanțe de o săptămână.

România rămâne la mare distanță de media europeană

Deși Uniunea Europeană a înregistrat progrese importante în ultimii zece ani în reducerea numărului persoanelor care nu își permit o vacanță, România continuă să ocupe ultimul loc în clasamentul european.

Faptul că peste 60% dintre români declară că nu își permit nici măcar o săptămână de concediu anual evidențiază persistența unor diferențe semnificative de nivel de trai față de restul Uniunii și arată că, pentru milioane de persoane, vacanța rămâne un lux, nu o normalitate.