De-a lungul timpului şi conform studiilor, educaţia preşcolară s-a dovedit a fi cea mai importantă parte din formarea viitorului adult. Chiar şi înţelepciunea populară spune de "cei 7 ani de acasă"! Toate bazele se pun în aceşti primi 6-7 ani. Aici este cheia tuturor problemelor viitorului adult, dar tot aici prin intervenţii la nivelul educaţiei preşcolare se pot obţine beneficii pe termen lung ce îl vor ajuta pe copil să prevină mare parte din aceste probleme, dar şi să se adapteze cu uşurinţă la o societate viitoare. Astfel încât, alegerea grădiniţei este un pas important în dezvoltarea copilui tău.
Pentru că omul nu se naşte cu instincte predeterminate, precum animalele, copilul, în dezvoltarea sa, nu va fi limitat, ci va purta în el un imens potenţial de creaţie, care îi va permite să se adapteze la diferite medii şi în diferite culturi .
"Dacă vom observa cu atenţie copilul ne vom da seama că el are un spirit particular. Memoria lui va colecta impresii prin simţuri. Copilul are puterea de a se auto-educa, iar spiritul său care absoarbe tot ce îl înconjoară îl ajută în construcţia sa proprie şi în potenţialităţi. De la naştere şi până la 6 ani copilul absoarbe toate impresiile pe care el le primeşte, în mediul său, formându-şi astfel propria sa viaţă. El face toata această muncă fără nici un efort, de maniera inconştientă. Că mediul va fi bogat, sărac, bun sau rău copilul îl va asimila. De aici şi importanţa oferirii copilului a unui mediu favorabil, suficient de bogat în a-i permite să se hrănească din punct de vedere psihic", spune psihoterapeutul Simona Nicolae.
Simona Nicolae explică şi care sunt criteriile pe care părinţii trebuie să le aibă în vedere atunci când vor să aleagă o grădiniţă pentru copilul lor:
1. Oferă o imagine de ansamblu asupra lumii în care trăim - fiecare lucru pe care copilul îl învaţă integreaza un altul sau este integrat în altul.
2. Să nu îl scindeze de societatea în care trăieşte.
3. Să existe oameni calificaţi în cadrul gradiniţei.
4. Să ofere un mediu în care copilul să se poată dezvolta din punct de vedere al independenţei şi autonomiei.
Potrivit psihoterapeului, cel mai armonios mediu pentru a permite pedagogiei să se apropie de nevoile naturale ale copilului sunt grădiniţele Montessori.
Prin ce se caracterizează pedagogia Montessori
Pedagogia Montessori este o pedagogie alternativă, implementată în 1907 de prima femeie medic: Maria Montessori.
Între 1907 şi 1910 Maria Montessori lucreaza la San Lorenzo şi descoperă fenomenul atenţiei la copil, primul pilon al pedagogiei Montessori. Exemplu: Spălatul pe măini – copiii se reîntorceau să refacă activitatea deşi scopul fusese atins – realizează ca sunt impinşi de o forţă interioară care îi conduce la repetarea actului.
Descoperă în observarea ei scopul atenţiei : aceasta permite unui copil de a se concentra pe o activitate care are un scop definit. Căci construirea inteligenţei izvorăşte din concentrare. Numeşte fenomenul secretul (taina) copilăriei. De aici copiii devin mult mai calmi şi mai sociali. Consecinţa concentrării este trezirea socială.
Pornind de aici, Maria Montessori transformă materialul lui Seguin, medic care a conceput o serie de materiale senzoriale pentru a educa surdo-muţii, în raport cu fenomenul de atenţie. A construit mai multe prototipuri şi le-a dat copiilor să le manipuleze. Le păstrează doar pe cele care favorizau fenomenul concentrării.
Ceea ce a făcut-o cunoscută pe italiancă în lumea întreaga a fost „fenomenul scrierii". Le-a dat celor mai în varstă sa manipuleze literele aspre (glasspapier). Într-o zi, unul din copiii de 4 ani care privea la Maria şi la un altul care manipula literele, a luat o cretă şi şi-a dat seama că scria. Ea a numit acest eveniment „fenomenul scrierii", căci cei mici s-au pus spontan pe scris. De aceea ea a dat literele aspre celor mai mici.( 3 ani - 3 ani ½).
Pedagogul înţelege că toţi copiii au momente particulare în care se apropie de elementele culturii în care trăiesc. Acestea sunt perioadele sensibile – al doilea pilon al pedagogiei Montessori. Aceasta va fi a doua ei descoperire.
Trebuie lăsat timp copilului pentru a-şi face munca interioară şi într-o zi progresul va ieşi la suprafaţă. Trebuie să acordăm încredere copilului.
Al treilea pilon al pedagogiei montessoriene este libera alegere a copilului. E complex, deoarece trebuie să fii capabil să faci ca să poţi alege. Asta cere însoţirea copilului până când el va zice: „eu vreau să fac asta".
Ea a înţeles că trebuie să lase materialul la dispoziţia copiilor. Astfel, trebuie să existe o ambianţă special pregătita pentru copil: pe dimensiunea şi pe puterile copilului. Toate materialele să fie manevrabile de copil fără ajutorul adultului. Adultul doar să facă legătura între copil şi material.
Pedagogia Montessori este o alternativă educaţională foarte veche, dar încă aflată la început în România, şi care cu toate acestea a reuşit să prindă contur pe alocuri. Există deja grădiniţe şi chiar şcoli elementare (6 -12 ani), atât în Bucureşti, cât şi în ţară. Montessori Kinderhaus Cluj, Montessori Haus Timisoara, Montessori Land, Copiii Montessori, Montessori Edu, Lumea Piticilor, Casa Montessori, sunt doar cateva dintre grădiniţele existente pe piaţă, atât în Bucureşti, cât şi în afara lui.
Iată, de-a lungul timpului, câţiva din oamenii influenţaţi într-un fel sau altul de filozofia şi metoda de educaţie a Mariei Montessori: George Clooney, Cami Cotler, John şi Joan Cusack, Dakota Fanning, Melissa şi Sarah Gilbert, Helen Hunt, Lea Salonga; artist Friedensreich Hundertwasser; autorii Anne Frank si T. Berry Brazelton; Peter Drucker; fondatorii Google: Larry Page and Sergey Brin; fondarorul Amazon.com: Jeff Bezos; fondatorul Wikipedia: Jimmy Wales; designerul jocului Sims: Will Wright; fostul proprietar si editor al Washington Post: Katharine Graham; fosta Prima Doamna si editor: Jacqueline Kennedy Onassis; castigatorul Premiului Nobel: Gabriel Garcia Marquez; celebrul bucatar si autor: Julia Child; magicianul David Blaine; media mogulul Sean Combs; muzicianul Joshua Bell; si Printii William si Harry.
Cu toate acestea, pentru părinti, cel mai important lucru rămane să găsească, pe lângă metoda educaţională care se apropie cel mai mult de nevoile copilului, pe aceea care se potriveşte cel mai bine cu filozofia de viaţă a familiei lor. Îmbinându-le pe acestea două rezultatul va fi minunat, atât pentru copii, cât şi pentru ei ca adulţi.
