Modul de calcul al marjei de solvabilitate se afla, de mai multi ani, pe masa de lucru a forurilor europene.

A existat o evolutie a calcului marjei de solvabilitate. In acest moment, se tinde spre o complicare a reglementarilor, din punctul de vedere al companiilor. Managerii companiilor de top din lume s-au plans ca principala problema o reprezinta faptul ca trebuie sa aloce din ce in ce mai multe resurse pentru a se conforma reglementarilor tot mai complicate, mai sofisticate.

 Care este scopul final al acestor noi reglementari, in ceea ce priveste solvabilitatea companiilor de asigurari?

De fapt, se urmareste ca industria sa fie sigura. Daca se intampla un fenomen major, cum ar fi un cutremur sau inundatii, cu daune foarte mari, industria trebuie sa functioneze. Aceasta industrie a functionat, pana acum, fara probleme.

Cea mai mare paguba din istoria asigurarilor s-a inregistrat in cazul atacurilor teroriste din Statele Unite, cand turnurile gemene au fost doborate. Tot atunci s-a demonstrat ca aceasta industrie functioneaza. La acea dauna au participat doua sau trei mii de companii, pentru ca riscul era dispersat prin contracte de reasigurare.

 Atunci, care este motivul complicarii reglementarilor in ceea ce priveste solvabilitatea?

Problema este ca apar produse tot mai sofisticate, care au in spate calcule actuariale foarte complicate si elaborate. Din acest motiv, Uniunea Europeana a demarat proiectul Solvency II, care se intinde pe mai multi ani. Pana acum, s-au realizat trei studii de impact, iar in 2008 se va demara cel de-al patrulea. Din pacate, Romania nu a participat, pana acum, la astfel de studii de impact. Organismele europene spera ca Solvency II sa se implementeze din 2012.

 Cat de repede s-a miscat industria locala de asigurari, pentru a se alinia la cerintele UE?

Pana acum, industria de asigurari din Romania a suferit mai multe socuri, sa le spunem asa. In 2001, s-a schimbat radical sistemul contabil. In anul 2000, s-a infiintat Comisia de Supraveghere a Asigurarilor - CSA, care a luat locul Oficiului de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare din Romania - OSAAR. Astfel, modul de supraveghere s-a schimbat. A fost o aliniere la normele europene, intr-un timp relativ scurt si intr-un mod destul de accelerat. Efectul a fost ca piata a fost periata, curatata.

De la peste 70 de companii, in anul 2000, au mai ramas, astazi, doar jumatate. Dupa aparitia CSA, nu s-au mai intamplat evenimente neplacute. Au fost companii care au intrat sub supraveghere, dar si-au revenit. Si acest lucru s-a intamplat, pentru ca au putut fi luate masuri din timp.

 Revenind la marja de solvabilitate, modul de calcul al acesteia s-a schimbat si pentru companiile din Romania.

In acest moment, marja de solvabilitate se calculeaza diferit, comparativ cu anul trecut. Este un mod de calcul mai dur, mai greu de indeplinit de catre companii. Societatile trebuie sa detina capital social si rezerve, altele decat cele tehnice, care sa acopere anumite obligatii.

Capitalul social este corectat cu pierderile istorice, cu profitul care exista. Am aflat din noul calcul adaptat la cerintele UE despre faptul ca foarte multe companii emit obligatiuni pe piata europeana. La noi, nu a fost cazul, pana in acest moment. Aceste obligatiuni sunt luate in calculul marjei de solvabilitate.

Actiunile preferentiale, de asemenea. Acestea sunt reglementate si prin legislatia din Romania, dar nu am auzit ca vreo societate comerciala sa fi emis astfel de titluri. Asta si datorita faptului ca se emit pe termene lungi, de peste cinci ani de zile. Or, pe piata din Romania, nu am auzit de obligatiuni cu maturitate mai mare de trei ani. Este o problema pentru piata locala, pentru ca totul se calculeaza pe termen foarte scurt.

 Suntem o piata atipica, datorita faptului ca segmentul auto este cel majoritar?

In partea de est a Europei, in care includem si Polonia, predomina asigurarile auto, pe cand in Vest, asigurarile de viata fac piata. Cand nu ai bani suficienti, iti cumperi stricta necesitate la riscuri. Si, atunci, cumperi riscul cel mai greu. In asigurari, riscul cel mai greu sunt caii, al caror pret este de 16-20% din valoarea asigurata. Urmatorul risc, ca si greutate, este cel auto, al carui cost este de peste 6% din suma asigurata.

 Ajungem, astfel, la paradoxul RCA.

Problema RCA pe piata din Romania este pretul, care conteaza foarte mult. De aici vine si tentatia unor societati de a afisa preturi foarte mici pentru aceasta polita. In Germania, dupa liberalizarea tarifelor RCA, vreo trei sau patru societati au dat faliment dupa un an.

Noi stam, totusi, foarte bine. Iar daca vorbesc despre Asirom, pot sa spun ca suntem printre putinele companii care au facut profit, pe aceasta linie de business, in 2007.

CSA monitorizeaza foarte atent ce se intampla pe piata RCA si a emis o norma care spune ca, daca o societate de asigurare vinde riscul RCA la un tarif mai mic decat cel normal, trebuie sa constituie rezerve si provizioane pentru riscul ramas neacoperit prin pret. Sa zicem ca, pentru o masina, riscul costa o suta de lei.

Daca asiguratorul vinde riscul cu 80 de lei, trebuie sa acopere 20 de lei in rezerve. La politele facultative, acest lucru este mai simplu de aplicat. Fiecare companie are conditii specifice. Pe criterii actuariale, isi stabileste pretul brut al riscului, adica prima minima de risc. Apoi, se adauga cheltuielile de achizitie, de administrare si o mica marja de profit.

Rezultatul este pretul riscului. Asupra acestuia se fac corectii pe criterii comerciale, dar in momentul in care o companie decide sa vanda polita sub pretul riscului, trebuie sa puna diferenta. La RCA, opinia mea, nu a companiei pe care o reprezint, corect ar fi ca CSA sa calculeze prima minima de risc.

Este o asigurare obligatorie, are conditii standard pe toata piata. CSA ar trebui sa ne spuna care este prima minima de risc pentru fiecare categorie de autovehicul. Companiile pot hotari daca vand sau nu polita sub acest pret.

 Vorbeati despre cai si costul riscului. Asigurati si alte animale?

Caii se accidenteaza foarte usor. Daca vorbim despre cai de curse, pretul riscului ajunge la 25% din valoarea asigurata. Cel care incheie o astfel de polita plateste un sfert din valoarea calului, pentru un an de asigurare. Asirom are 89 de produse, asigura caini, pisici, albine, oi. Apicultorii chiar isi asigura stupii. In general, agricultorii, pentru a primi subventiile de la UE, incheie asigurari.

De exemplu, stupii sunt asigurati inclusiv pe perioada transportului sau pentru riscul de furt. Exista si polite cu franciza. In cazul apicultorilor, pretul riscului reprezinta 7,5-8% din suma asigurata pentru pieirea albinelor si ajunge pana la 12% pentru accidente.

Tranzactie  Asirom a fost infiintata in 1991, prin privatizarea fostei Administratii a Asigurarilor de Stat (ADAS), a carei sciziune a dus la aparitia a doua companii - Asirom si Astra. Grupul InterAgro, detinut de omul de afaceri Ioan Niculae, fostul actionar majoritar al companiei, a vandut, intr-o prima etapa, 30,52% din Asirom catre Vienna Insurance Group (VIG). Tranzactia, derulata la finele lunii iulie, a avut o valoare de 47 mil. euro. VIG a cumparat, la inceputul lunii noiembrie, restul participatiei InterAgro, adica un pachet de 20,2% din Asirom.

Profil Asirom

CV

‘Pe piata din Romania, nu am auzit de obligatiuni cu maturitate mai mare de trei ani. Este o problema pentru piata locala, pentru ca totul se calculeaza pe termen foarte scurt. Catalin Stroe director Divizie de Vanzari&Marketing Asirom