Munca de acasă a fost prezentată în ultimii ani drept una dintre cele mai mari revoluții ale pieței muncii, promițând mai multă libertate, un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală și economii atât pentru angajați, cât și pentru companii. Însă cele mai recente date publicate de Eurofound arată că această flexibilitate are și un cost mai puțin vizibil: pentru mulți salariați, ziua de lucru nu se mai termină atunci când se închide laptopul.

Studiul ridică o întrebare care preocupă tot mai multe companii și angajați: cine are, de fapt, cel mai mult de câștigat din telemuncă - angajatul sau angajatorul?

Flexibilitatea vine la pachet cu mai multă muncă

Potrivit raportului Eurofound, în 2024, 32% dintre angajații care lucrează cel puțin ocazional de acasă au desfășurat activități profesionale în timpul liber de mai multe ori pe lună, comparativ cu doar 9% dintre cei care lucrează exclusiv de la sediul companiei.

Cu alte cuvinte, unul din trei telelucrători continuă să răspundă la e-mailuri, să participe la ședințe online, să finalizeze proiecte sau să rezolve diverse solicitări după terminarea programului oficial.

La nivelul întregii Uniuni Europene, media este de 16%, ceea ce confirmă faptul că telemunca rămâne categoria cea mai expusă extinderii programului de lucru, scrie 2eu.brussels.

Paradoxul muncii remote

La prima vedere, lucrul de acasă oferă mai mult control asupra programului și elimină timpul pierdut în trafic.

În practică însă, această autonomie poate avea efectul invers.

Eurofound descrie fenomenul drept „paradoxul autonomiei”: cu cât angajatul are mai multă libertate să își organizeze programul, cu atât este mai predispus să prelungească ziua de lucru, să accepte sarcini suplimentare și să rămână conectat permanent.

Analiza estimează că persoanele care lucrează de acasă prestează, în medie, aproximativ o oră suplimentară de muncă pe săptămână comparativ cu angajații care merg exclusiv la birou, chiar și după eliminarea diferențelor legate de ocupație, sector economic, gen sau țară.

Angajatorul câștigă productivitate...

Din perspectiva companiilor, telemunca poate aduce numeroase avantaje.

În afară de reducerea costurilor cu spațiile de birouri și utilitățile, disponibilitatea mai mare a angajaților în afara programului se traduce adesea printr-o productivitate suplimentară.

Studiul arată că angajații care lucrează remote sunt mult mai predispuși să rămână conectați după încheierea oficială a zilei de lucru, ceea ce înseamnă că firmele beneficiază frecvent de muncă suplimentară fără ca aceasta să fie întotdeauna percepută ca ore suplimentare clasice.

În același timp, instrumentele digitale permit coordonarea activității aproape permanent, indiferent de locul în care se află angajatul.

...dar angajatul câștigă flexibilitate

Pe de altă parte, nici beneficiile pentru salariați nu sunt neglijabile.

Munca de acasă elimină naveta zilnică, permite o organizare mai flexibilă a timpului și poate facilita îmbinarea responsabilităților profesionale cu cele familiale.

Raportul arată că aproximativ trei sferturi dintre lucrătorii hibrizi au un anumit grad de control asupra programului, iar jumătate își pot adapta orele de lucru în anumite limite.

Această autonomie contribuie, în multe cazuri, la o satisfacție profesională mai ridicată și la reducerea stresului generat de deplasările zilnice.

Situația s-a îmbunătățit semnificativ

Comparativ cu perioada de dinaintea pandemiei, condițiile de muncă la distanță sunt însă considerabil mai bune.

În 2015, nu mai puțin de 58% dintre telelucrători declarau că lucrează frecvent în timpul liber.

În 2024, procentul a scăzut la 32%, ceea ce reprezintă o reducere de 26 de puncte procentuale.

Și durata săptămânii de lucru s-a redus.

Ponderea telelucrătorilor care depășesc 48 de ore de muncă pe săptămână a coborât de la 22% la 11%, iar numărul celor care lucrează între 35 și 40 de ore săptămânal a crescut semnificativ.

Lucrătorii hibrizi sunt cei mai expuși

Interesant este că persoanele care combină biroul cu telemunca par să fie cele mai afectate de cultura disponibilității permanente.

Aproximativ 34% dintre lucrătorii hibrizi și 28% dintre cei care lucrează de acasă doar ocazional au declarat că au fost contactați de angajator în afara programului de lucru de mai multe ori într-o singură lună.

În schimb, doar 17% dintre angajații care lucrează exclusiv de la sediu au raportat aceeași situație.

Paradoxal, cei care lucrează integral de acasă sunt contactați mai rar după program decât lucrătorii hibrizi, ceea ce sugerează că alternanța dintre birou și telemuncă poate genera așteptări mai mari privind disponibilitatea permanentă.

Dreptul la deconectare începe să câștige teren

Pentru a limita extinderea programului de lucru în afara orelor oficiale, tot mai multe state europene introduc legislația privind dreptul la deconectare.

În 2025, astfel de reguli existau deja în 13 state membre ale Uniunii Europene, inclusiv în Franța, Belgia, Spania, Portugalia, Italia și Irlanda.

Scopul acestor măsuri este simplu: angajații să nu fie obligați să răspundă la e-mailuri, apeluri sau mesaje după terminarea programului și să beneficieze efectiv de timpul de odihnă.

Eurofound arată că Franța, una dintre primele țări care a introdus acest drept, se numără în prezent printre statele unde angajații sunt cel mai rar contactați în afara orelor de lucru.

Verdictul: ambele părți câștigă, dar nu în aceeași măsură

Concluzia raportului este că telemunca nu este nici o soluție miraculoasă, nici o problemă în sine.

Ea oferă avantaje evidente atât angajaților, cât și angajatorilor, însă succesul depinde de modul în care este organizată.

Companiile câștigă flexibilitate, productivitate și costuri mai reduse, în timp ce angajații beneficiază de autonomie și economisesc timp.

În lipsa unor limite clare între muncă și viața personală, însă, avantajele pot deveni rapid dezavantaje. Iar fără reguli privind dreptul la deconectare și fără o cultură organizațională care respectă timpul liber, munca remote riscă să transforme flexibilitatea într-o disponibilitate permanentă, în care angajatul continuă să lucreze chiar și după ce programul s-a încheiat oficial.

Imagine: magnific.com