„Nu gândirea mea a făcut vreodată banii cei mari pentru mine. Întotdeauna statul pe loc a făcut-o. Ai prins ideea? Statul meu neclintit!"

— Jesse Livermore, în „Reminiscences of a Stock Operator" de Edwin Lefèvre (1923)

Un speculator care a câștigat și a pierdut averi întregi

Livermore a fost, poate, cel mai spectaculos tranzacționar al Wall Street-ului de la începutul secolului XX. A făcut milioane pariind pe scăderea pieței în 1907 și din nou în crahul din 1929, când a ieșit din piață cu aproximativ 100 de milioane de dolari — o sumă amețitoare pentru vremea aceea. Cartea în care apare replica, semnată de Edwin Lefèvre sub forma unui personaj numit Larry Livingston, este de fapt biografia lui abia mascată. Ironia amară e că Livermore a pierdut totul de mai multe ori și a sfârșit tragic. Tocmai de aceea vorbele lui despre răbdare au greutate: nu vin de la un teoretician, ci de la cineva care a plătit scump lecția.

Boala clicului rapid

Cel mai mare dușman al investitorului nu e piața, ci propriul deget pe butonul de vânzare. Livermore spune ceva contraintuitiv: analiza corectă e doar jumătate din meserie. Cealaltă jumătate, cea mai grea, e să nu faci nimic după ce ai luat decizia bună. Să lași o poziție câștigătoare să respire, în loc să o închizi la primul profit ca să „îți iei banii".

La BVB vedem asta la fiecare raport trimestrial. Cineva cumpără acțiuni bune — o Hidroelectrica, o bancă solidă — și le vinde după trei săptămâni fiindcă a crescut cursul cu 8%, ratând apoi un an de dividende și apreciere. Sau invers: se panichează la o corecție de 5% și iese exact înainte de revenire. Statul neclintit sună plictisitor, dar plictiseala e adesea forma profitului. Atenție însă la nuanță — Livermore nu spunea să stai pe orice, ci să stai pe pozițiile corecte. A rămâne agățat de o companie care se prăbușește nu e răbdare, e negare.

Testul celor 30 de zile

Data viitoare când simți impulsul să vinzi ceva ce ai cumpărat pe termen lung, notează pe hârtie motivul exact al vânzării. Dacă motivul e „a crescut destul" sau „mi-e frică", nu e un motiv, e o emoție. Amână decizia 30 de zile și recitește nota. Vei descoperi că majoritatea impulsurilor de a mișca portofoliul dispar dacă le lași câteva săptămâni. Comisioanele economisite și pozițiile lăsate să lucreze fac, în timp, mai mult decât orice tranzacție inteligentă de moment.