„Nu putem ști încotro ne îndreptăm, dar ar trebui să știm unde ne aflăm."
— Howard Marks, memo-ul „You Can't Predict. You Can Prepare." (2001)
Un memo scris în fumul de după dot-com
Marks a trimis acest memo investitorilor Oaktree Capital la finalul lui 2001, când bula tehnologică tocmai lăsase cenușă în urmă și toată lumea se întreba ce urmează. În loc să ghicească direcția, el a propus altceva. Renunță la ambiția de a prezice viitorul și concentrează-te pe un lucru pe care chiar îl poți face: să recunoști unde te afli în ciclu. Sunt evaluările întinse sau strivite? E lăcomie sau frică în aer? Băncile dau credite oricui sau se feresc de orice risc? Astea nu sunt prognoze. Sunt observații. Iar Marks a construit o carieră întreagă pe ideea că observația bate predicția.
Harta contează mai mult decât busola
Diferența pare subtilă, dar e totul. Să prezici înseamnă să pariezi pe ce se va întâmpla mâine. Să știi unde te afli înseamnă să evaluezi temperatura de azi, lucru pe care îl poți face cu date reale, nu cu intuiții. Un investitor care își dă seama că piața e euforică nu știe când va veni corecția, dar știe că riscul e mai mare decât recompensa. Atât îi trebuie ca să-și ajusteze expunerea.
La BVB lucrul ăsta e vizibil chiar acum. Dividendele generoase de la Hidroelectrica, Romgaz sau bănci au atras un val de investitori care cumpără pentru randament, uneori fără să se uite deloc la preț. Nimeni nu știe dacă indicele BET va crește sau va coborî în lunile următoare, și oricine pretinde că știe ar trebui privit cu suspiciune. Dar oricine poate verifica un lucru simplu: cât plătești acum pentru un leu de profit, comparativ cu media ultimilor ani. Dacă multiplii sunt întinși și toți cunoscuții tăi s-au apucat brusc de bursă, nu e o prognoză, e un termometru. Și termometrul spune ceva.
