Ce presupune conceptul de leadership creativ?

Noi am definit creativitatea, in domeniul leadershipului, ca fiind capacitatea cuiva care este interesat sa conduca de a se pune in act in fata celorlalti intr-un fel cat mai aparte, de a iesi din tipare. Programul Erisma curpinde module care au legatura cu dezvoltarea interiorului fiecaruia si cu diverse forme de expresie: expresia in scris, expresia corporala - prin modulul de tehnici teatrale, expresia in dialog si cea din momentul in care vorbesti in fata unui public. Aceste elemente lipsesc din sistemul de educatie formal romanesc, de la gradinita pana la facultate.

Concret, cum poate un lider sa-si conduca echipa intr-un mod creativ?

El poate sa comunice cu oamenii normal sau poate sa-si puna problema sa fie mai creativ, sa isi formeze un stil propriu, sa ii inteleaga pe cei din jur, nu doar la suprafata. In acest mod, se deschid anumite modalitati de gandire si de traire, care ii fac pe oamenii care sunt condusi sa se simta bine, iar liderii pot sa le genereze un entuziasm care tine mai mult de traire decat de idei. E mai greu sa starnesti in oameni trairi pozitive decat idei de buna calitate. Trairile presupun o relatie. Un lider, in viziunea noastra, ar trebui sa se bazeze in primul rand pe relatia cu cei condusi si mai putin pe partea rationala, rece, care tine de strategie. Aceasta este importanta, dar e greu de pus in practica daca oamenii nu se angajeaza trup si suflet.

Care este cheia pentru ca oamenii pe care ii conducem sa se simta bine cand sunt condusi?

Sinceritatea e un element de baza; cel putin la fel de importanta e si capacitatea de a-i asculta si intelege. Traim intr-o societate care nu educa in mod activ capacitatea de a asculta si de a intelege, nici macar interesul pentru cei din jur, iar aceste capacitati pot deveni avantaje competitive pentru cei care le au. O relatie bine dezvoltata scuteste mult timp, pentru ca oamenii se cupleaza mai repede la idei, la proiecte, daca sunt ascultati, daca simt ca fac parte din ceea ce se intampla si nu sunt doar niste pioni mutati in functie de interesele unuia sau altuia.

Cum pot influenta personalitatile culturale capacitatea liderilor de a conduce mai eficient?

Paradoxal, scotandu-i un pic din business, indreptandu-i spre latura care tine de implinirea naturii umane. De multe ori, in business se intampla sa crezi ca, daca pentru cel care conduce cel mai important e obiectivul de business, atunci neaparat si pentru cei condusi este cel mai important. Or, in realitate, nu este asa.

Cu cat esti mai sus pe scara ierarhica, cu atat obiectivul de business este mai important, pentru ca-ti ocupa mai mult din viata; cu cat esti mai jos, cu atat e mai putin important. Daca organizatia isi indeplineste obiectivele de business, succesul nu se repercuteaza la fel asupra tuturor nivelurilor din companie. La Erisma stam de vorba cu oamenii din zona culturii, pentru ca formele de expresie si de comunicare ale liderilor ar trebui sa nu se limiteze la aspectele care tin de rezultate, targeturi, cifre si proceduri.

In ce masura liderii romani constientizeaza necesitatea de a aborda diferit conceptul de leadership?

Din ce in ce mai mult. Suntem expusi la modele exterioare, care fac tot mai multi adepti. In plus, tanara generatie nu mai reactioneaza la aceleasi butoane la care reactionam noi cand am inceput activitatea de business, pentru ca ei au mai multa libertate interioara decat aveam noi.

Prin ce se diferentiaza modelele de leadership din strainatate de modelele romanesti?

In principal, prin faptul ca ele se bazeaza pe incredere. Cred ca, in Romania, majoritatea modelelor de leadership se bazeaza pe neincredere: se pleaca de la premisa ca aceia pe care ii conduci nu sunt in stare sa isi faca treaba si atunci modelul e mai degraba autoritar, coercitiv, directional - trebuie sa le spui ce sa faca. De aceea, capacitatea de delegare, in Romania, e in mare suferinta.

Modelul vestic e diferit - se bazeaza foarte mult pe incredere. Oamenii au incredere in ei insisi, asa sunt educati de mici, si in ceilalti. Asa ca stilul e mai relaxat, mai incurajator.

Romanii reactioneaza mai bine la un stil permisiv decat la unul coercitiv?

Nu pot generaliza. Sunt unii care reactioneaza foarte bine la stilul mai directionat, au nevoie sa li se spuna mai clar si mai des ce trebuie facut si se misca mai bine intre repere cunoscute. Sunt si romani care produc rezultate mai bune daca li se da mai multa libertate si incredere.

Cred ca, in Romania, mai sunt multi pasi de facut, nu neaparat in business, ci in sistemul de invatamant pentru ca oamenii sa dobandeasca o mai mare libertate interioara de a-si asuma riscuri - de a gresi, de a avea propriile pareri, nu de a prelua concepte de la altii, de a le reproduce. Aici e un cerc vicios. Nu avem lideri foarte buni, dar nu avem nici adepti foarte buni. Si adeptii sunt reticenti la lideri si liderii la adepti, de aceea ne miscam destul de greu. In Vest, aceste probleme se rezolva din sistemul de educatie: atunci si liderii sunt bine pregatiti, dar si adeptii sunt pregatiti sa ii accepte.

Care sunt carentele din prezent ale educatiei in leadership?

Care educatie in leadership? E greu sa formezi lideri cu traininguri, pentru ca acestea dureaza cateva zile si in acest interval e greu de facut ceva la nivel de leadership autentic. Este motivul pentru care ne-am gandit la un program de trei luni, e o sansa sa schimbi anumite lucruri. Mergem pe sistemul de o zi de cursuri pe saptamana, pentru ca e o zi in care oamenii afla lucruri, isi pun probleme, isi dau raspunsuri si au o saptamana in care rumega subiectul. E din aproape in aproape si are timp sa germineze inauntru schimbarea. Leadershipul autentic e o forma de expresie foarte adanca, intima, personala - daca vrei sa conduci de-adevaratelea, cu oameni care sa moara pentru tine. Daca vrei sa te faci ca ii conduci, nu ai nevoie de cursuri, asta se invata in educatia formala.

Care sunt tendintele spre care se indreapta leadershipul? Cum vor arata liderii de peste zece ani?

Leadershipul o sa apartina celor care vor gasi forme de expresie diferite. Eu sunt ingrijorat, pentru ca in sistemul de educatie romanesc nu vad nimic care sa aiba legatura cu creativitatea. E un sistem reproducator, inchistat, in timp ce lumea merge in directia opusa: spre deschidere, creativitate, relaxarea modelelor, focusul pe individ.

Inteleg ca nu exista neincredere doar din partea liderilor, ci si din partea subordonatilor fata de lider.

Da. E greu de stabilit niste relatii atunci cand lipseste increderea in sine si in ceilalti. Parte din creativitate e si curajul si capacitatea de a te expune asa cum esti, autentic, cu vulnerabilitatile tale, cu locurile in care nu esti perfect. Exista o prejudecata potrivit careia aceasta deschidere va afecta nivelul celorlalti de incredere in tine.

De fapt, ceilalti reactioneaza foarte bine la asa ceva. Nivelul lor de incredere creste fata de cei care se expun in mod autentic, comparativ cu cei care vor sa para tot timpul stapani pe situatie, in cunostinta de cauza - liderii care, in mod ideal, ni se insufla ca modele.

Capacitatea de a fi uman are un “return on investment” mult mai mare decat cea de a fi taiat dupa un sablon. Pentru unii e un pic mai usor sa fie taiati dupa sablon, pentru ca asta presupune o lipsa de emotie, de participare, insa oamenii vor sa fie condusi de oameni ca ei, care au trairile si limitele lor.

Daca nu fac parte din top management, managerii trebuie sa-si convinga si superiorii de valabilitatea creativitatii ca model de leadership?

Exista o putere si la middle manageri, si la cei care sunt condusi. Sunt organizatii sau lideri care au nevoie de asa ceva si cand vad, pot valoriza acest tip de comportament.

Acestia sunt oamenii care tind sa conduca in mod autoritar, pentru ca nu au incredere in cei pe care ii conduc. Astfel, usor-usor, cultura se poate schimba. Dar sunt si situatii in care asta nu se intampla si atunci oamenii trebuie sa plece, sa isi gaseasca o organizatie in care sa se poata exprima pe ei insisi. Nimeni nu castiga intr-o organizatie in care oamenii nu sunt firesti, pentru ca nu poti produce rezultate intr-o organizatie in care nu esti tu insuti. Pare ca da, la suprafata. Toti ne facem ca asta e calea cea mai buna, dar, cand stam de vorba cu managerii de la Erisma, ne spun ca nu este asa. Si multi dintre ei au putut sa schimbe situatia la joburile lor.

Hipercompetitivitatea este o problema in cadrul organizatiilor?

Da. Vin de afara modele de competitivitate corporatista care nu fac bine oamenilor. Unei organizatii nu ii poate fi bine financiar daca oamenilor din interior nu le este bine. Poti obtine rezultate pe termen scurt storcand oamenii, dezumanizan- du-i, dar acestia nu pot functiona la nesfarsit netinandu-se cont de ei. Or, sistemele acestea hipercompetitive, sisteme de targeturi conflictuale intre departamente, ca si cultura de companie, nu pot produce nici macar pe termen mediu rezultate multumitoare.

Aceasta e o tendinta de sorginte americana si sunt corporatii care incep sa adopte acest model. Aplicat pe structura culturala romaneasca, deja hipercompetitiva, nu cred ca ne va duce departe.

Erudio Consultanta in management

Profil
Scopul Asociatiei Erudio este sa contribuie la constituirea unei comunitati de lideri si formatori de opinie, la confluenta dintre mediul de afaceri, cel al organizatiilor non-profit si cel cultural. Deruleaza, incepand cu 2006, cursurile Erisma, dedicate conceptului de leadership creativ. Membrii fondatori: Cosmin Alexandru, Liviu Papadima, Adrian Stanciu, Mihaela Ganju si Georgiana Dragomir.

Programul Erisma
Programul dureaza trei luni si este structurat pe patru module: scriere creativa, cu Ioana Parvulescu, tehnici teatrale, cu Oana Pellea si Marian Popescu, dezbatere si dialog constructiv, cu Robert Turcescu si Mircea Toma si vorbirea in public, cu Liviu Papadima si Cosmin Alexandru. Anual, doua serii formate din aproximativ treizeci de studenti finalizeaza cursurile Erisma. Costul programului este de 5.000 de euro.

CV Cosmin Alexandru