Cele două state membre intrate în Mecanismul Cursurilor de Schimb (MCS2) și Uniunea Bancară (UB) în anul 2020, Croația și Bulgaria, au adoptat Planul Național de trecere la euro, document ce detaliază măsurile legislative, administrative, logistice și de comunicare, stabilind calendarul acestora precum și responsabilități de coordonare/implementare. Oficialii celor două țări au reiterat recent obiectivele de adoptarea a monedei unice europene – 1 ianuarie 2023, Croația și Bulgaria la orizontul anului 2024. Mesajele autorităților din Cehia, Polonia și Ungaria vizează cu preponderență măsurile de reziliență și redresare în contextul pandemiei, parcursul acestora care euro nefiind deocamdată considerat prioritar. În România, adoptarea euro este un prag greu de atins pentru că nu se respectă criteriile de la Maastricht.   Citește și: Ciţu: România trebuie să adere la zona euro / Am putea să intrăm în antecameră, în jur de 2024- 2025 şi să putem să adoptăm moneda euro în 2027 sau în 2028
  Croația și Bulgaria, state membre ce au intrat în MCS2 și UB în anul 2020, reafirmă obiectivele de adoptarea a monedei unice europene -1 ianuarie 2023 și respectiv orizontul anului 2024 – în timp ce mesajele autorităților din Cehia, Polonia și Ungaria vizează cu preponderență măsurile de reziliență și redresare ca urmare a pandemiei, parcursul care adoptarea euro nefiind deocamdată considerat prioritar, se arată într-un raport al convergenței, elaborat de BNR.

Croația

La finele lunii decembrie 2020 guvernul croat a aprobat Planul național de trecere la euro, document ce detaliază măsurile legislative, administrative, logistice și de comunicare definite prin strategia de adoptare a euro.Documentul, care a fost în consultare publică timp de două luni, evidențiază principiile fundamentale pentru trecerea la moneda unică europeană, subliniind importanța protecției consumatorilor în contextul în care sondajele de opinie relevă temerile sporite ale populației în ceea ce privește majorarea prețurilor în condițiile adoptării euro. Planul prevede preschimbarea fără costuri a monedei croate (kuna) în euro la o rata fixă de conversie, obligativitatea afișării duale a prețurilor pentru o perioadă de până 12 luni începând cu 30 de zile de la aprobarea de către Consiliul European a adoptării monedei unice de către Croația, precum și un mecanism de prevenirea a abuzurilor în calcularea noilor prețuri. Autoritățile au decis totodată înființarea unui Comitet de Coordonare a Implementării Planului Național de trecere la euro, entitate condusă de un consilier al primului ministru și doi reprezentanți din partea ministerului de finanțe și băncii centrale, precum și a șase comitete specializate pe domenii de impact, și anume: legislativ, administrație guvernamentală, sistem financiar, economie și protecția consumatorului, preschimbarea numerarului și comunicare. Aceste comitete elaborează planuri de acțiune pentru domeniile respective, acestea urmând a fi aprobate la o reuniune a Comitetului pentru Adoptarea Euro în prima parte a anului 2021. Potrivit oficialilor croați toate aspectele legate de adoptarea euro – strategia/planul național – vor fi discutate în parlament pentru a spori gradul de cunoaștere și înțelegere de către parlamentari și populație a măsurilor necesare îndeplinirii acestui obiectiv strategic și integrare deplină a Croației în UE. Estimările oficiale indică faptul că parametrii fiscali ai convergenței nominale, puternic afectați de impactul pandemiei, urmează să revină în limitele stabilite prin TFUE, autoritățile reafirmând dorința de îndeplinire a angajamentele asumate la intrarea în MCS2 (colectarea, producția și diseminarea datelor statistice, guvernanța sectorului public, cadrul legal privind prevenirea spălarii banilor, ajustarea poverii asupra companiilor).  

Bulgaria

Oficialii din Bulgaria, unde în luna aprilie a.c. au loc alegeri generale, au reiterat anul 2024 drept orizont de intrare în eurozonă, menționând faptul că Planul Național de adoptare a euro se află în pregătire45 concomitent cu îndeplinirea angajamentelor asumate la accedere în MCS2 și Uniunea Bancară, respectiv ajustarea cadrului legal privind insolvența și prevenirea spălarii banilor și îmbunătățirea guvernanței la nivelul companiilor de stat.  

Cehia, Ungaria, Polonia

Autoritățile de la Praga au discutat în luna ianuarie 2021 aspectele legate de impactul aderării la Uniunea Bancară Europeană, concluzionând că acestea vor fi reevaluate după anul 2022 când statul membru va deține Președenția rotativă a Uniunii Europene46 în timp ce Polonia și Ungaria nu consideră adoptarea euro drept o prioritate, ci mai degrabă adresarea efectelor economice severe ale pandemiei.  

Situația României

În acum câțiva ani, România îndeplinea criteriile nominale de la Maastricht. Tratatul semnat în anii '90 indică drept condiţii de aderare la moneda unică: stabilitatea preţurilor, sustenabilitatea poziţiei fiscale, convergenţa ratelor dobânzilor pe termen lung şi stabilitatea cursului de schimb. Mai exact, cele cinci criterii presupun menţinerea deficitului bugetar sub 3%, a datoriei publice sub 60%, a ratei inflaţiei şi a dobânzilor pe termen lung la un nivel apropiat de cel al ţărilor din zona euro şi stabilitatea cursului de schimb. Indicatorii de convergență nominală au urmat, pe parcursul ultimului trimestru al anului 2020 și primele două luni ale anului curent, tendințele înregistrate anterior, cu excepția cursului de schimb care a fost cvasi-staționar. În contextul persistenței vulnerabilităților structurale de la nivelul finanțelor publice, al doilea val al pandemiei de coronavirus a fost însoțit de continuarea lărgirii dezechilibrului bugetar, iar datoria publică a înregistrat un maxim istoric, inclusiv pe fondul unei prefinanțări parțiale pentru anul 2021. În același timp, inflația și rata dobânzii pe termen lung au continuat să se amelioreze într-o cadență similară cu ritmurile anterioare. Tendința alert descendentă a randamentelor titlurilor de stat pe termen lung și stabilitatea cursului de schimb au fost, însă, întrerupte (temporar), la finalul lunii martie 2021, pe fondul unor evoluții regionale, antrenate inclusiv de declanșarea celui de-al treilea val al pandemiei. În plus, dezinflația a intrat într-o perioadă de consolidare, odată cu revenirea creșterii mediei anuale a indicelului armonizat al prețurilor de consum în proximitatea nivelului-țintă al UEM. Menținerea dinamicii, în general, consonante cu evoluția din zona euro, pe fondul șocului sistemic indus de pandemie, s-a reflectat în persistența derapajului substanțial de la exigențe în cazul criteriilor de la Maastricht exprimate în termeni relativi, în timp ce, în cazul criteriilor cu referință fixă, abaterea s-a extins     Tabloul de bord evidențiază, totuși, un început consistent de corecție a deviației în cazul ratei dobânzii pe termen lung, dar și situația atipică în cazul criteriului privind stabilitatea prețurilor. Cele mai recente rezultate disponibile privind soldul bugetar determinat pe baza metodologiei UE (SEC 2010), respectiv cele aferente 2020T4, sugerează atenuarea dinamicii ascendente a deficitului bugetar al României calculat ca medie mobilă pe ultimele patru trimestre. Pe de altă parte, creșterea ponderii datoriei publice în PIB a accelerat în T4 2020 (+4,2 puncte procentuale la 47,3 la sută din PIB, de la +2,0 puncte procentuale în T3 2020), peste magnitudinea majorării dezechilibrului bugetar, reflectând o prefinanțare parțială pentru anul 2021, în condiții de piață relativ mai favorabile. De altfel, datele privind execuția bugetară și datoria publică pentru primele două luni ale anului 2021 arată că, deși deficitul bugetar a depășit 1,1 la sută din PIB, ponderea datoriei guvernamentale în PIB a sporit cu numai 0,7 puncte procentuale, la 48 la sută (metodologie UE). Pe acest fond, senzitivitatea relativ înaltă a situației finanțelor publice la riscul de curs de schimb a înregistrat o nouă accentuare, în pofida faptului că structura pe monede de denominare s-a menținut relativ echilibrată în intervalul analizat. Astfel, elasticitatea ritmului creștere a ponderii datoriei guvernamentale în PIB la variația cotației valutare s-a apropiat de borna de 25 la sută. Indicatorul privind randamentele titlurilor de stat pe termen lung (medie anuală) și-a accentuat tendința descendentă, scăzând cu 0,3 puncte procentuale în T4 2020 și cu încă 0,4 puncte procentuale în T1 2021, până la valoarea de 3,5 la sută. În același timp, nivelul de referință a coborât în total cu 0,3 puncte procentuale între septembrie 2020 și martie 2021, ajungând la 2,6 la sută, inclusiv pe fondul unei schimbări de structură în baza de calcul. Astfel, deviația pozitivă a randamentelor titlurilor de stat pe termen lung față de limita corespunzătoare a revenit la 0,9 puncte procentuale la sfârșitul lunii martie 2021, după ce în perioada martie-septembrie 2020 deviația rămăsese nemodificată la 1,3 puncte procentuale. Consolidarea evoluției descendente a fost însoțită inclusiv de continuarea ajustării diferențialului randamentelor titlurilor de stat pe termen lung ale României față de media zonei euro, acesta ajungând la 3,5 puncte procentuale. Cursul de schimb față de euro s-a menținut cvasi-constant în jurul valorii de 4,875 lei/euro pe parcursul ultimului trimestru al anului 2020, pe fondul ameliorării gradului de finanțare a deficitului de cont curent din resurse negeneratoare de datorie externă (+4 puncte procentuale la 76,4 la sută în T4 202016) și majorării substanțiale a rezervelor valutare internaționale. Tendința a continuat până la începutul lunii martie a.c.. Finalul primului trimestru al anului curent a consemnat, însă, poziționarea cursului de schimb pe un palier cu cca. 1 la sută mai depreciat, respectiv la 4,925 lei/euro, pe fondul evoluției preocupante a deficitelor gemene. În pofida acestei dinamici, intervalul de fluctuație, calculat, conform uzanței, folosind o fereastră mobilă de doi ani, s-a traslatat ascendent cu aproximativ 1 punct procentual, respectiv de la -4,6 la sută/-0,2 la sută în T4 2020 la -3,5 la sută/+0,8 la sută în T1 2021. Deși dezinflația a continuat în pas alert, respectiv -0,5 puncte procentuale la 2,3 la sută în T4 2020, urmată de o ajustare de încă 0,2 puncte procentuale la 2,1 la sută la sfârșitul T1 2021, situația criteriului privind stabilitatea prețurilor, din perspectiva strictă a exigenței tehnice asociată valorii de referință, nu s-a ameliorat. Deviația ratei inflației de la valoarea de referință corespunzătoare a crescut marginal (+0,2 puncte procentuale) la 2 puncte procentuale în T1 2021. Majorarea a fost înregistrată pe fondul reducerii mai ample a valorii de referință corespunzătoare, aceasta scăzând cu 0,4 puncte procentuale în T1 2021 la numai 0,1 la sută, după o reducere de 0,5 puncte procentuale în trimestrul anterior la 0,5 la sută. Prin urmare, situația criteriului privind stabilitatea prețurilor nu a putut beneficia de coborârea indicatorului cheie în proximitatea superioară a nivelului-țintă de inflație pentru zona euro, în condițiile în care indicele armonizat al prețurilor de consum a stagnat la nivelul UEM în perioada analizată, iar media inflației în cele trei state care au format baza de referință pentru sfârșitul anului trecut a fost de -1,4 la sută. Diferențialul de inflație față de media zonei euro a continuat, însă, să se ajusteze, scăzând la 1,9 puncte procentuale (-0,3 puncte procentuale față de nivelul de 2,2 puncte procentuale înregistrat la finalul T3 2020). Riscul accentuării divergenței nominale s-a estompat substanțial comparativ cu precedenta ediție a Euromonitorului, pe fondul stopării îndepărtării de rezultatele înregistrate la nivelul UEM, în condițiile consolidării resincronizării în dinamică cu acestea. Ilustrativă, în acest sens, este inclusiv recenta ameliorare a perspectivei ratingului de țară, de la negativă la stabilă, de către agenția Standard and Poor’s. Vulnerabilitățile, dependente în special de reușita procesului de consolidare bugetară, se mențin, însă, semnificative. Pe acest fond, contorul deviațiilor de la valorile de referință corespunzătoare consemnează extinderea perioadelor de abatere de la exigențele criteriilor de la Maastricht, după cum urmează: (i) 14 trimestre consecutive de depășire a limitei în cazul criteriului privind rata dobânzii, (ii) 12 în cazul ratei inflației, și (iii) nouă pentru soldul bugetar. Perspectivele revenirii acestor indicatori la niveluri compatibile cu exigențele criteriilor de la Maastricht depășesc orizontul uzual de prognoză. Proiecțiile pe termen mediu actualizate mențin caracterul improbabil al ipotezei reîncadrării indicatorilor de convergență nominală în exigențele criteriilor de aderare la zona euro în orizontul 202218, primul indicator pentru care este prevăzută revenirea la un nivel compatibil cu valoarea de referință fiind inflația în 2023.