O instanţă din Vrancea a decis amânarea executării silite pentru un credit imobiliar. Aceasta a ridicat problema legalităţii transferului creditelor restante de la bănci spre societăţi specializate în recuperarea debitelor. În această situaţie se află sute de mii de clienţi ai tuturor băncilor din România.
Tribunalul Vrancea a amânat executarea silită a unui credit imobiliar de la BCR pe motiv că a existat confuzie între banca cu care clientul a încheiat contractul de credit imobiliar şi societatea specializată în recuperarea debitelor al cărei client a ajuns ulterior.
Avocata Marioara Labunt, din cadrul Baroului Vrancea, a susținut că BCR nu a urmat paşii legali înainte de a ceda contractul de credit către o firmă specializată în colectarea debitelor. Ba mai mult, nu ar exista dovezi că notificările trimise de bancă exprimă clar că termenul de plată este depăşit. În consecinţă, instanţa a decis oprirea procedurii de executarea silită şi restituirea către reclamant(clientul băncii) a taxelor judiciare de timbru.
Deşi nu constituie nici pe departe o premieră, decizii de anulare a executării silite sunt date în fiecare zi, argumentaţia cu care avocatul clientului a reuşit să convingă instanţa este una care poate interesa sute de mii de clienţi ai băncilor din România. Este vorba despre acele persoane ale căror credite au fost vândute de bănci către firme specializate.
Cedarea creditelor cu probleme a devenit un adevărat fenomen în sistemul bancar românesc odată cu explozia restanţelor. Băncile preferă să recupereze o mică parte din creditele cu restanţe mai mari de 90 de zile(de obicei până în 3% pentru creditele negarantate şi cel mult 10% în cazul împrumurilor cu garanţii) prin cedarea lor către firme specilizate. În acest fel băncile reuşesc nu doar să îşi cureţe bilanţurile dar şi să deblocheze provizioanele pe care le-au constituit pentru respectivul credit cu probleme.
Apărătorul clientului ajuns în situaţia de a fi executat silit a folosit în argumentaţia sa tocmai confuzia care s-a creat prin înstrăinarea creditului de către bancă.
“…După cesionarea acestui credit, contestatarii au depus 1.000 de euro în fiecare lună la BCR, banca i-a încasat, iar oamenii au fost în eroare. În 2012 au continuat să achite în contul x(nr: al firmei de recuperare). Însă societatea nu este bancă să perceapă dobânzi. Dumnealor lichidează o creanţă. Dacă este aşa, dumnealor trebuie să pornească împotriva noastră pentru suma ce s-a achitat până la momentul semnării contractului de cesiune a creanţei. Ei trebuie să ne solicite astfel diferenţa rezultată dintre soldul creditului şi suma achitată,îinsă fac abstracţie că noi am plătit. Cel mult puteau deduce dobânda. Ei ne execută ca şi cum creditul ar fi fost integral. Dar de ce nu percep rate lunare şi ne execută pentru toată creanţa?În ultima corespondenţă au pus şi condiţii, acum vor peste 70.000 de euro(nr. soldul iniţial al creditului a fost de doar 68.000 de euro) , iar clienţii mei trebuie să renunţe la orice pretenţie, civilă sau penală. Creanţa aceasta nu este lichidă, nu este determinată vechimea acesteia”, a spus avocata din Baroul Vrancea.
