Cum arăta Dacia ”Zâmbetul lui Iliescu”, astăzi o raritate pe șoselele noastre. ”Ultima zvâcnire” a tradiționalei Dacia 1300, mașina care a traversat comunismul dar și perioada post-revoluționară, s-a dovedit și cea mai… zâmbitoare. Oficial, în cartea tehnică,modelul se numea Dacia CN4. Însă toată lumea a ajuns să-i spună „Zâmbetul lui Iliescu”, căci a coincis cu primul său mandate oficial, un supranume născut din ironia unor muncitori fabricii de la Mioveni, în anii ’90.
Povestea începe în mijlocul unui protest organizat chiar în curtea uzinei. Supărați că nu au ce pune pe masă, câțiva angajați au făcut haz de necaz și au spus că măștile radioatoarelor mașinilor pe care le scot pe bandă „zâmbesc” la fel ca președintele ”maă dragă” Ion Iliescu. Noua formă a farurilor și a grilei chiar te ducea cu gândul de expresia președintelui, iar porecla a prins imediat. Dacia CN4, produsă între 1999 și 2004, a fost prima din serie cu injecție și ultima care a ieșit pe porțile fabricii în vechea platformă a modelului 1300. Disponibilă în versiune berlină și break, putea fi echipată cu două motoare pe benzină.
Cum arăta Dacia ”Zâmbetul lui Iliescu” și cu câți bani cumperi o așa raritate
Astăzi, la mai bine de două decenii de la dispariția modelului din producție, un exemplar bine întreținut se vinde pe site-urile de profil cu aproximativ 2.000 – 2.400 de euro. Pentru pasionați, nu e doar o mașină, ci o bucată de istorie pe patru roți, cu tot cu ironia politică a vremurilor. Povestea Daciei 1300 a început în 1969, iar până în 2004, când ultimul „Zâmbet al lui Iliescu” a ieșit din uzină (odată cu sfârșitul ultimului său mandat în fruntea țării), Mioveniul produsese 1.959.730 de exemplare. O cifră uriașă pentru o mașină care, dincolo de specificații tehnice, a purtat pe drumurile României poveștile unei epoci întregi.
Iliescu a condus statul român în trei rânduri, ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989–1992, apoi ca președinte ales al României între anii 1992–1996 și 2000–2004.
