Marile companii din tehnologie nu mai sunt doar furnizori de software, ci parteneri ai guvernelor, ai armatelor și ai serviciilor de informații. Odată cu această expansiune apare însă și o întrebare tot mai des pusă în Europa: unde sunt impozitate profiturile obținute din contractele plătite de contribuabili?
Un raport al Centrului pentru Cercetare privind Fiscalitatea Corporativă și Responsabilitatea (CICTAR) susține că gigantul american Palantir - una dintre cele mai importante companii de analiză de date și inteligență artificială din lume -, analizat de 2eu.brussels, concentrează cea mai mare parte a profiturilor în Statele Unite, în timp ce filialele europene înregistrează marje foarte reduse și plătesc taxe relativ mici, deși gestionează contracte publice de sute de milioane de euro.
Autorii raportului precizează însă că nu acuză compania de ilegalități și că multe dintre mecanismele descrise sunt permise de legislația fiscală actuală.
O rată efectivă de impozitare de doar 1,4%
Palantir a avut o creștere spectaculoasă în ultimii ani. Veniturile au urcat de la puțin peste un miliard de dolari în 2020 la aproape 4,5 miliarde de dolari în 2025, iar profitul înainte de impozitare a ajuns la 1,66 miliarde de dolari.
Cu toate acestea, compania a înregistrat o cheltuială fiscală globală de doar 22,7 milioane de dolari, echivalentul unei rate efective de aproximativ 1,4%.
Raportul arată că Palantir nu a plătit niciun impozit federal pe profit în Statele Unite pentru al treilea an consecutiv, datorită unor active fiscale acumulate în anii anteriori - pierderi reportate, credite fiscale și deduceri rezultate inclusiv din remunerarea angajaților prin acțiuni.
Potrivit autorilor, aceste avantaje fiscale ar putea permite companiei să evite plata impozitului federal încă mulți ani.
Cum sunt mutate profiturile
Potrivit CICTAR, cheia sistemului este modul în care sunt organizate filialele europene.
Majoritatea acestora funcționează ca furnizori de servicii pentru compania-mamă din SUA. Ele asigură vânzări, implementarea tehnică, consultanță și suport pentru clienții locali, dar sunt remunerate prin sistemul cunoscut drept „cost plus”: își recuperează cheltuielile și primesc o marjă fixă, de regulă de aproximativ 7%.
Profitul principal al contractelor rămâne astfel în Statele Unite.
Metoda este utilizată de numeroase grupuri multinaționale și este legală dacă respectă regulile privind prețurile de transfer. Raportul susține însă că nivelul marjelor acordate filialelor europene ar trebui analizat de autoritățile fiscale.
Contracte de sute de milioane, taxe reduse
Regatul Unit este cel mai important exemplu.
Palantir are aici contracte publice evaluate la cel puțin 670 de milioane de lire sterline, inclusiv platforma de date a sistemului național de sănătate și un contract major cu Ministerul Apărării.
Cu toate acestea, filiala britanică a raportat în 2024 o rată efectivă de impozitare de numai 8,2%, mult sub cota legală de 25%.
Autorii estimează că, dacă filiala ar fi avut o marjă de profit mai apropiată de cea globală a grupului, impozitul plătit ar fi fost cu peste șapte milioane de lire mai mare.
Estimarea reprezintă însă un calcul teoretic al autorilor și nu o recalculare fiscală oficială.
Situații similare sunt prezentate pentru Germania și Spania, unde raportul susține că o parte importantă din valoarea contractelor este transferată către compania-mamă prin plăți pentru licențe sau servicii interne.
Excepția franceză
Franța apare ca o excepție.
După un control fiscal efectuat de autoritățile franceze, filiala Palantir a raportat o rată efectivă de impozitare de aproximativ 33%, peste nivelul cotei legale.
Autorii consideră că verificările fiscale și regulile mai stricte au apropiat baza impozabilă de activitatea economică desfășurată efectiv în țară.
Contracte publice, profit privat
Palantir dezvoltă platforme utilizate de armate, servicii de informații, poliții, spitale și administrații publice.
Compania, fondată în 2003 și condusă de Alex Karp, are operațiuni în numeroase state europene și și-a extins rapid activitatea prin contracte cu instituții publice.
Raportul ridică întrebarea dacă profiturile generate din bani publici europeni ar trebui impozitate într-o măsură mai mare în statele care finanțează aceste contracte.
Ce propun autorii
CICTAR recomandă autorităților europene să verifice mai atent structurile fiscale ale marilor companii tehnologice, să auditeze filialele locale și să solicite transparență privind profiturile realizate în fiecare stat.
Raportul propune inclusiv ca autoritățile să poată lua în calcul comportamentul fiscal atunci când atribuie contracte publice și susține relansarea discuțiilor privind o taxă europeană pe serviciile digitale.
Autorii subliniază însă că doar administrațiile fiscale pot decide dacă o companie a respectat regulile privind prețurile de transfer și că raportul nu reprezintă o constatare oficială de încălcare a legislației fiscale.
Palantir a primit înainte de publicare toate concluziile raportului și posibilitatea de a răspunde, însă, potrivit autorilor, compania nu a transmis niciun comentariu.
