În urmă cu jumătate de secol, lupta pentru cucerirea spaţiului extra-terestru era mult mai bine finanţată decât cinematografia sau televiziunea. În mai puţin de 40 de ani omenirea a trecut de la a lupta pentru cucerirea spaţiului şi de la încrederea în capacităţile omenirii la a truca realitatea cu ajutorul computerului şi la a crede că totul poate fi falsificat. Cel puţin o parte din oameni ar putea considera că asta nu e tocmai o evoluţie.

 

Regizorul de origine belgiană aminteşte că Al III-lea Reich a investit resurse importante în dezvoltarea rachetelor cu rază lungă de acţiune, capabile să ajungă în spaţiu şi că după Al II-lea Război Mondial inginerii germani au ajuns fie în Rusia fie în America, antrenaţi în ramura astronautică a Războiului Rece.

 

În timp ce guvernul SUA a investit miliarde de dolari în cursa pentru cucerirea spaţiului extra-terestru, Televiziunea încă se chinuia că prindă culoare (la propriu).

 

Collins, un specialist în fotografie şi tehnologii de filmare, demontează pas cu pas principalele "dovezi" ale adepţilor teoriei conspiraţiei NASA.

 

Argumentul principal al lui Collins este că tehnologiile de care ar fi avut nevoie NASA pentru a truca filmul ar fi fost la acea vreme destul de costisitoare, în vreme de tehnologia pentru a pune oameni pe lună ar fi fost la îndemână.

 

Pentru a falsifica cele 143 de minute televizate în 1969, NASA ar fi avut nevoie de aproximativ 1.000 de role de film, tehnologiile digitale nefiind încă disponibile. Pentru misiunile ulterioare, filmate nu pe 10 fps (cadre pe secundă) ci pe 24 fps, resursele necesare ar fi fost şi mai mari.

 

Un alt argument împotriva teoriei conform căreia aselenizarea ar fi fost trucată, este tocmai cursa pentru spaţiu în care americanii şi ruşii au investit resurse importante atât din puncte de vedere financiar cât şi logistic, ambele puteri punându-şi la muncă atât inginerii cât şi spionii. Serviciile de spionaj ruse nu ar fi înghiţit o asemenea găluşcă, mai ales că aselenizarea americană a fost metiatizată ca o victorie a NASA în faţa Roscosmos.

 

În final, Collins, care nu se declară un fan al administraţiei de la Washington, arată că o concentrare asupra acestei teorii a conspiraţiei deviază atenţia opiniei publice de la probleme actuale şi de la adevăratele conspiraţii.