Inteligența artificială este adesea prezentată ca un fenomen exclusiv digital - o poveste despre algoritmi, modele și software. Pentru investitori însă, aceasta devine din ce în ce mai mult o poveste industrială și geopolitică.
În această analiză, George Marcu, MBA, CFA, MQF, examinează modul în care evenimentele strategice - de la Strâmtoarea Hormuz până la tensiunile din jurul Taiwanului - se transmit prin lanțul fizic de aprovizionare al industriei inteligenței artificiale și ajung, în cele din urmă, în piețele financiare. Articolul susține că perturbările din domeniul energiei, transportului maritim, materialelor specializate sau capacității de producție nu rămân izolate. Ele se propagă prin prețuri, niveluri ale stocurilor, condiții de finanțare și evaluările companiilor, adesea cu un anumit decalaj temporal.
Scris pentru Money.ro, articolul oferă un cadru practic pentru înțelegerea acestor procese informaționale în mai multe etape. În loc să trateze titlurile geopolitice ca pe niște riscuri binare (creștere sau scădere), Marcu propune urmărirea unei secvențe de piețe - de la mărfuri și rate ale dobânzilor până la furnizorii de semiconductori și platformele de inteligență artificială - pentru a înțelege modul în care capitalul și riscul circulă în realitate prin sistem.
Mesajul central este simplu: inteligența artificială poate fi digitală în momentul utilizării, însă lanțul său de aprovizionare este profund fizic. Înțelegerea acestui lanț devine acum esențială pentru investitorii din domeniul tehnologiei.
Economia fizică a inteligenței artificiale
Inteligența artificială este prezentată de obicei ca o poveste despre tehnologie. Pentru investitori, ea devine din ce în ce mai mult o poveste industrială.
Un sistem modern de inteligență artificială începe cu echipamente pentru producția de semiconductori, substanțe chimice specializate și gaze industriale, continuă prin fabricarea plachetelor de siliciu (wafer fabrication), ambalarea avansată a cipurilor (advanced packaging) și memoria electronică, iar în cele din urmă ajunge la servere, infrastructura energetică, centre de date, platforme cloud și aplicații software.
Lanțul fizic se întinde pe teritoriul Statelor Unite, Taiwanului, Coreei de Sud, Japoniei, Europei, Chinei și Orientului Mijlociu.
Această geografie este importantă deoarece evenimentele strategice afectează rareori întregul lanț simultan. Ele apar într-un anumit punct - energie, transport maritim, materiale, controale la export sau capacitate de producție - și apoi se propagă spre exterior prin prețuri, stocuri, decizii de investiții și, în cele din urmă, piețe financiare.
Confruntarea actuală dintre SUA și Iran, conflictul Rusia-Ucraina și evoluțiile din jurul Chinei și Taiwanului nu sunt, prin urmare, povești separate pentru investitorii din domeniul tehnologiei. Acestea sunt exemple diferite ale aceleiași întrebări fundamentale:
Cum se transmite o perturbare apărută într-o parte a economiei globale către ciclul investițional al inteligenței artificiale?
Răspunsul începe prin a privi dincolo de cipul propriu-zis.
Cum se propagă șocurile
Să analizăm Strâmtoarea Hormuz. Aceasta nu produce procesoare GPU, însă înaintea confruntării actuale, această rută maritimă transporta aproximativ o cincime din transportul global de petrol și gaze naturale lichefiate (GNL).
Transportul maritim rămâne semnificativ sub nivelurile normale: Reuters a raportat că doar șase nave care transportau mărfuri au traversat strâmtoarea pe 27 iulie, în timp ce guvernele din regiune continuă să discute aranjamente pentru un tranzit mai previzibil.
Puncte de pornire diferite; aceeași destinație: condițiile financiare și rezultatele companiilor.
Pentru industria tehnologică, primul canal de transmitere este evident: energia.
Infrastructura de inteligență artificială devine una dintre cele mai mari zone de investiții de capital din punct de vedere al consumului de energie electrică. Agenția Internațională pentru Energie (IEA) estimează că nivelul global al consumului de electricitate al centrelor de date se va mai mult decât dubla până în 2030, ajungând la aproximativ 945 terawați-oră, serverele accelerate dedicate inteligenței artificiale reprezentând aproape jumătate din această creștere.
Se estimează că gazele naturale vor furniza o parte semnificativă din capacitatea suplimentară de producție energetică necesară. Prin urmare, o întrerupere a fluxurilor energetice din Golf se poate propaga mult mai departe decât piața petrolului. Prețurile energiei influențează așteptările privind inflația; așteptările inflaționiste influențează ratele dobânzilor; iar ratele dobânzilor influențează costurile de finanțare și evaluările unui sector tehnologic care devine din ce în ce mai dependent de capital.
Al doilea canal este mai puțin vizibil: materialele specializate.
În luna martie, directorii companiilor sud-coreene din industria semiconductorilor s-au concentrat asupra aprovizionării cu heliu, în urma întreruperilor producției de GNL din Qatar. Qatarul produce aproape o treime din heliul mondial, acesta fiind recuperat în timpul procesării gazelor naturale și utilizat în fabricarea semiconductorilor. Ulterior, Reuters a relatat creșteri puternice ale prețurilor heliului după oprirea producției din Qatar.
Acest lucru nu reprezintă un precedent: atunci când conflictul Rusia-Ucraina a început în 2022, Ucraina furniza aproximativ jumătate din producția mondială de neon și aproape întreaga cantitate de neon de puritate ultra-înaltă, destinat fabricării semiconductorilor, importată de Statele Unite. Neonul este necesar pentru laserele utilizate în procesul de producție al semiconductorilor.
Această diferență - un input de dimensiune redusă, dar o dependență semnificativă în aval - este una dintre caracteristicile definitorii ale industriei semiconductorilor.
Taiwanul ilustrează acest fenomen la o scară mult mai mare: fabricarea semiconductorilor necesită nu doar fabrici (fabs), ci și forță de muncă specializată, electricitate, substanțe chimice, gaze, echipamente, logistică și certificarea produselor de către clienți. Multe substanțe chimice nu pot fi pur și simplu depozitate pe termen nelimitat. Reproducerea ecosistemului de producție al Taiwanului în altă parte reprezintă un proces pe termen lung, nu un simplu transfer rapid de capacitate.
O restricție maritimă limitată poate afecta asigurările, timpii de transport, energia sau anumite materiale, în timp ce producția de cipuri continuă. O restricție mai amplă schimbă însă întregul set de constrângeri. Consecințele financiare depind, prin urmare, atât de natura evenimentului, cât și de durata acestuia, nu doar de faptul că evenimentul a avut loc.
Există și o altă dimensiune: restricțiile strategice pot modifica însăși structura lanțului de aprovizionare.
Experiența companiei Huawei este relevantă. Restricțiile privind accesul la tehnologiile avansate de producție a semiconductorilor au determinat Huawei să își intensifice dezvoltarea internă și să colaboreze mai strâns cu furnizorii autohtoni, inclusiv cu SMIC. Rezultatul nu a fost doar o schimbare la nivelul Huawei; informațiile despre noua structură de aprovizionare s-au transmis și prin evoluția prețurilor companiilor conectate la cele două firme.
Acest aspect este important dincolo de cazul Huawei. El sugerează că piețele nu evaluează întotdeauna un eveniment legat de lanțul de aprovizionare ca pe o ajustare instantanee. Investitorii înțeleg mai întâi evenimentul, apoi identifică firmele expuse, iar ulterior își revizuiesc așteptările privind veniturile, costurile, poziția competitivă și capacitatea viitoare de producție.
Acest fenomen este strâns legat de o concluzie mai veche din cercetarea financiară: informațiile se pot transmite între piețe cu întârziere.
Cercetările au arătat că mișcările prețului petrolului au transmis, din punct de vedere istoric, informații despre randamentele ulterioare ale acțiunilor, indicatorii întârziați ai petrolului având uneori o putere explicativă mai mare decât mișcările contemporane. Eșantionul istoric analizat precedă era exploatării petrolului de șist, astfel încât relația nu trebuie tratată ca o regulă mecanică de tranzacționare, însă principiul general rămâne util:
piața care primește prima informația nu trebuie să fie neapărat activul financiar care va fi afectat în final cel mai puternic.
Mai mult, mișcările ample ale indicilor bursieri tind să se concentreze în jurul unor informații macroeconomice identificabile, iar sursa mișcării poate conține informații despre evoluția ulterioară a volatilității.
Acest lucru creează un cadru mai util pentru interpretarea evenimentelor strategice decât simpla întrebare dacă piețele ar trebui să crească sau să scadă.
Strâmtoarea Hormuz poate apărea inițial în prețurile petrolului, GNL-ului, transportului maritim și asigurărilor. De acolo, efectele pot ajunge la așteptările privind inflația și randamentele obligațiunilor. La nivel sectorial, pot afecta gazele industriale, economia producției de energie și finanțarea centrelor de date. Abia ulterior implicațiile complete pot deveni vizibile în așteptările privind profiturile companiilor tehnologice.
Un eveniment legat de Taiwan ar urma probabil un traseu diferit. Costurile de transport maritim, asigurările, monedele asiatice și acțiunile companiilor de semiconductori ar putea deveni primele piețe care reflectă informația. Următorul nivel ar include memoria, ambalarea cipurilor (packaging), furnizorii de echipamente și stocurile clienților. Dacă evenimentul ar persista, furnizorii de servicii cloud și dezvoltatorii de inteligență artificială s-ar confrunta în cele din urmă cu întrebări privind termenele de livrare și capacitatea de calcul disponibilă.
Controalele la export creează un tipar complet diferit:
Impactul inițial se resimte asupra tehnologiilor accesibile și veniturilor, în timp ce răspunsul pe termen lung poate consta în investiții în alternative interne.
China continuă să investească în producția de semiconductori și independența în domeniul materialelor critice, în timp ce Statele Unite își extind simultan sursele alternative de aprovizionare cu pământuri rare și înăspresc controalele asupra tehnologiilor sensibile.
Prin urmare, variabila relevantă nu este pur și simplu perturbarea, ci capacitatea de adaptare.
Ce vor evalua piețele în continuare
Pentru investitori, implicația practică este că evenimentele strategice trebuie tratate ca procese informaționale în mai multe etape, nu ca simple titluri de presă izolate.
În actualul context din Orientul Mijlociu, o posibilă succesiune a reacțiilor de piață este relativ clară. Dacă restricțiile asupra traficului prin Strâmtoarea Hormuz persistă, costurile energiei și ale transportului reprezintă primele variabile de urmărit. Dacă aceste prețuri se transmit către așteptările inflaționiste și randamentele obligațiunilor, componentele foarte intensive în capital ale ecosistemului inteligenței artificiale devin tot mai sensibile la condițiile de finanțare.
Acest aspect este important într-un moment în care infrastructura AI necesită deja volume mult mai mari de capital extern: de exemplu, noul proiect de centru de date al companiei Meta din El Paso combină participarea prin capital propriu cu peste 12 miliarde de dolari în finanțare prin datorie.
Secvența inversă este la fel de importantă. O normalizare a transportului maritim poate reduce rapid prețurile petrolului și ratele dobânzilor, chiar dacă stocurile fizice, contractele și sistemele de producție necesită mult mai mult timp pentru a reveni la echilibrul anterior.
Prin urmare, indicele tehnologic se poate reevalua înainte ca lanțul industrial să fi revenit complet la configurația sa inițială.
Informația apare mai întâi la sursă, însă impactul complet se manifestă, de obicei, mai departe pe lanț. Și cu o anumită întârziere.
În concluzie, pentru orice eveniment strategic, aș urmări cinci piețe în această ordine:
transportul și mărfurile;
inflația și ratele dobânzilor;
volatilitatea și valutele;
furnizorii din amonte ai industriei semiconductorilor;
iar, în final, marile platforme de inteligență artificială și planurile lor de cheltuieli de capital.
Semnalul devine mai convingător atunci când mai multe componente ale acestui lanț se deplasează în aceeași direcție.
Aceasta ar putea fi, în cele din urmă, lecția investițională mai amplă a erei inteligenței artificiale. Industria tehnologică nu mai poate fi înțeleasă exclusiv prin prisma adoptării software-ului, a performanței cipurilor sau a capacității modelelor de inteligență artificială.
Economia acestui sector depinde din ce în ce mai mult de piețele energetice, capacitatea industrială, rutele de transport maritim, condițiile financiare și politicile guvernamentale.
Inteligența artificială poate fi digitală în momentul utilizării; însă lanțul său de aprovizionare este extrem de fizic.
