După ce a devenit campion european U23 la 100 de metri fluture, Denis Popescu merge la Campionatele Europene de natație de la Paris cu un singur obiectiv: confirmarea. La doar 23 de ani, înotătorul legitimat la Dinamo vorbește despre presiunea performanței, duelul permanent cu propriile limite și despre motivul pentru care emoțiile sunt mai puternice la Campionatele Naționale decât la Europene sau Mondiale. Pentru el, succesul nu se câștigă doar în apă, ci mai ales în minte.

Campionul care vrea să confirme

Campionatele Europene de la Paris reprezintă următorul mare test din cariera lui Denis Popescu. Românul ajunge în capitala Franței după sezonul care i-a adus cea mai importantă performanță de până acum: titlul european U23 la 100 de metri fluture, cucerit în iunie 2025, la Samorin, cu timpul de 51,48 secunde și un nou record național la categoria +19 ani.

Dacă ar avea șansa să retrăiască o singură cursă din întreaga carieră, alegerea este una simplă.

„Cu siguranță aș retrăi cursa în care am ieșit campion european de tineret, la Under 23.”

Fluture sau spate? Alegerea nu mai este atât de clară

Deși succesul european a venit în proba de 100 de metri fluture, Denis spune că nu mai poate afirma cu aceeași convingere că acesta este stilul său favorit.

Rezultatele obținute în probele de spate au schimbat perspectiva.

„Până acum eram cu fluturele. Observ că un sezon înot bine spate, un sezon înot bine fluture. Le alternez cumva.”

Nici alegerea probelor nu este una pe care o ia singur. Fiecare decizie este discutată împreună cu antrenorul, după ce compară ceea ce simte în apă cu analiza făcută de pe marginea bazinului.

„Luăm decizia împreună, orice decizie o luăm împreună. Facem o comparație între cum se vede de afară, cum vede el și cum simt eu lucrurile. Împreună facem o echipă bună și luăm o decizie.”

„Psihicul înseamnă 80% din concurs”

Orele petrecute în bazin construiesc condiția fizică, însă Denis este convins că marile competiții se câștigă în primul rând la nivel mental.

Între cronometru și propriile gânduri, adevăratul adversar este cel din urmă.

„Cu siguranță, gândul negativ. Pentru că orice gând negativ o să aducă automat o performanță negativă. Este cel mai important lucru în sportul acesta. Părerea mea este că psihicul reprezintă 80%, mai ales când ești la concurs. Pentru că treaba ți-ai făcut-o, iar atunci totul este tu cu tine.”

Paradoxul unui campion: mai multe emoții acasă decât la Europene

Deși are deja experiența Campionatelor Europene și Mondiale, Denis recunoaște că emoțiile nu dispar niciodată. În mod surprinzător, cele mai intense apar atunci când concurează în România.

„Bătăile inimii de la începutul cursei sunt mai greu de controlat decât respirația de la final. Încă am emoții. E un paradox: la Naționale am mult mai mari emoții decât atunci când concurez în afară, la Europene sau la Mondiale.”

Nici el nu și-a găsit încă explicația. Crede că prezența familiei și a prietenilor în tribune poate amplifica presiunea, însă încă încearcă să înțeleagă acest sentiment.

„Nu știu, chiar nu știu. Poate că este din cauza rudelor sau a prietenilor, dar încă încerc să-mi dau seama.”

În bazin ești singur, dar performanța se construiește în echipă

Înotul este un sport individual doar în timpul cursei. În spatele fiecărei performanțe există însă o echipă, iar colegii devin sprijinul esențial în antrenamentele zilnice.

„La înot este foarte important să ai un coleg sau mai mulți colegi. În apă ești singur și înoți singur, ești tu cu tine. Și doar gândindu-te că ajungi în capăt și ești din nou singur, cel mai bine este să mai ai colegi, să mai râzi în capăt, să mai faci o glumă.”

Există zile în care unul dintre sportivi îl împinge pe celălalt înainte.

„Poate ești tu într-o zi proastă, iar celălalt este într-o zi bună și ne ajutăm unul pe celălalt. Chiar s-au întâmplat lucrurile acestea. Suntem familia Dinamo.”

Dinamo, pasul care i-a schimbat cariera

Transferul la Dinamo este unul dintre momentele pe care Denis le consideră decisive pentru evoluția sa.

Condițiile de pregătire și infrastructura au făcut diferența.

„Este o schimbare care consider că m-a influențat și m-a ajutat. Avem asemenea facilități și oportunități… avem totul.”

În probele de ștafetă apare și dorința de a demonstra valoarea echipei.

„Poate la ștafetă simțeam că trebuie să dovedim cumva. Nu este presiune. Vrem, până la urmă, să ne demonstrăm nouă că suntem cei mai buni și că suntem cea mai bună echipă din țară.”

Zilele în care se „ceartă” cu apa

Nu toate antrenamentele sunt perfecte. Există zile în care apa pare că nu răspunde, iar cele șapte sau opt kilometri par nesfârșiți.

Motivația apare însă după ultima lungime de bazin.

„Ceea ce mă face să zâmbesc este senzația de după ce ai terminat antrenamentul. Știi că ai făcut ceea ce trebuia și acesta este cel mai important lucru la finalul zilei: să știi că ai făcut tot ce puteai să faci. Asta te motivează și în continuare.”

La 23 de ani, Denis spune că încă descoperă lucruri noi despre propriile limite.

„Eu mă surprind de fiecare dată și mă uimesc. Încă nu mă cunosc. Este normal să te surprinzi singur, atât în bine, cât și în rău. Asta înseamnă sportul, până la urmă: să te surprinzi.”