Într‑o sâmbătă obişnuită, în cadrul unei vizite de lucru la Târgu‑Mureş, Eugen Nicolăescu, recent numit în funcţia de ministru al Sănătăţii, lansează o declaraţie publică ce avea să declanşeze un război scurt şi aprig în sănătate, în primele zile ale noului an. Intenţiile ministrului, enunţate pe 12 ianuarie, vizau şi vizează în continuare schimbarea unor prevederi din noul contract‑cadru, ce va intra în vigoare la începutul lunii martie. Una dintre declaraţii se referea la sistarea finanţării unităţilor spitaliceşti private din fondurile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), măsură aplicabilă în mai puţin de două luni. O săptămână mai târziu, pare că au mai rămas doar declaraţiile.
IANUARIE NEGRU. Întâmplarea face ca disputele să aibă loc un an mai târziu după un alt scandal în sănătate, care a determinat şi prima ieşire în Piaţa Universităţii de la Revoluţie încoace. Acela a pornit de la dezbaterea unui capitol al Legii sănătăţii care propunea deschiderea fondurilor publice alocate serviciului de urgenţe şi către mediul privat. Protagonistul de atunci, medicul Raed Arafat, cel mai vehement opozant al propunerii, este secretar de stat în Ministerul Sănătăţii din 2007 şi un partener al personajului central al actualului scandal, fostul deputat de Mureş pentru două mandate Eugen Nicolăescu. Cei doi, un medic palestinian şi un politician liberal, sunt cele mai importante figuri din corpul de decizie al Sănătăţii şi afirmă că vor să reformeze un sistem medical pentru care reforma a devenit o constantă în ultimii 22 de ani. Lui Raed Arafat, MONEY Magazine i‑a dedicat un cover‑story în luna decembrie a anului trecut, când acesta ocupa temporar funcţia de ministru al Sănătăţii şi îi recunoaşte meritele pentru înfiinţarea serviciului de urgenţă SMURD (sistem apreciat şi replicat în alte ţări europene), dar şi determinarea de a acţiona în vederea schimbării în bine în sănătate. (În cele două luni cât a condus Sănătatea, Arafat a reuşit, de exemplu, înfiinţarea Direcţiei de Achiziţii Publice din cadrul Ministerului Sănătăţii, care se va ocupa de organizarea licitaţiilor naţionale centralizate în spitale, proiect aprobat de Guvern prin ordonanţă de urgenţă.)
Dar să revenim la situaţia din ianuarie 2013: sistarea fondurilor pentru privaţii din sistemul sanitar. Presa s‑a inflamat, au ieşit la iveală situaţii medicale rezolvabile în România doar la privat şi temeri că măsura este un semnal negativ pentru investitorii străini (deşi dinamic, sectorul spitalelor private este dominat de antreprenori români), politicienii puterii şi‑au temperat declaraţiile unii altora, iar cei din opoziţie au fost atât de vocali pe cât le cere statutul, asociaţiile din industrie şi‑au prezentat ferm poziţia, care, ca şi în cazul pacienţilor, a fost ori pro, ori contra. Cei mai duri – dar nu şi cei mai vocali – au fost proprietarii spitalelor private, deci cei afectaţi direct dacă măsura devine aplicabilă. Ce au aceştia de pierdut? Aproape 50 de milioane de euro finanţare din fonduri publice, sumă decontată de Casă pentru serviciile prestate asiguraţilor ce cotizează la Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate (FNUASS) sau celor asiguraţi sub alte forme, precum pensionarii cu venituri mai mici de 740 de lei, scutiţi de la plata contribuţiilor.
MIZA. Bugetul pentru Sănătate alocat de Guvern pe 2013 este de 6,2 miliarde de euro, potrivit declaraţiilor făcute de premierul Victor Ponta în cadrul unei şedinţe de guvern din 10 ianuarie. Anul trecut, Sănătatea a pornit la drum cu un buget puţin mai mare de 5,5 miliarde de euro. Chiar dacă suma alocată a crescut comparativ cu 2012, după cum declara ministrul Sănătăţii, în jur de 3,5 miliarde de lei (aproximativ 800 de milioane de euro) vor reprezenta achitarea unor datorii acumulate în intervalul 2009–2012; majoritatea vor intra în portofelele industriei farmaceutice, unde rostogolirea termenelor de plată este o obişnuinţă şi o problemă reală, după cum spunea Robert Popescu, CEO A&D Pharma, cel mai mare grup din domeniu. Însă achitarea datoriilor restante se va realiza integral în 2014, pentru că totalul acumulat în acest interval este estimat la 4,5 miliarde de lei (peste 1 miliard de euro). Însă miza problemei de acum o reprezintă fondurile CNAS puse la dispoziţie pentru unităţile spitaliceşti. Anul trecut, cele aproximativ 450 de spitale (dintre care peste 90 private) au avut un buget de la CNAS de circa 1,68 miliarde de euro.
DUMINICĂ. Înainte de situaţia generată de Ministerul Sănătăţii, MONEY Magazine a agreat cu o familie de antreprenori din sistemul privat de sănătate să fie personajele centrale ale primului cover‑story din 2013. Imediat ce ministrul şi‑a exprimat intenţia de a tăia deconturile privaţilor din martie 2013, antreprenorii au hotărât că nu mai este momentul să iasă în public într‑un articol amplu. Nu îşi doreau să facă speculaţii sau să comenteze o declaraţie ce, deşi venea pe cale ministerială, nu se ştia dacă fusese discutată în Guvern. A doua zi, luni, 14 ianuarie, vicepremierul Liviu Dragnea confirma această ipoteză. „Ar fi bine pentru toţi miniştrii ca înainte să facă declaraţii despre intenţii majore ale ministerului pe care îl conduc să aibă o discuţie în Guvern“, spunea vicepremierul.
Şi alţi proprietari de spitale private au fost rezervaţi în a-şi expune pe larg punctul de vedere. Până la închiderea ediţiei, unii au făcut declaraţii neoficiale, alţii au punctat şi oficial câteva aspecte. S‑au adus în discuţie chiar şi zvonuri de demitere a celui mai longeviv ministru al Sănătăţii (precedentul mandat al lui Nicolăescu s‑a desfăşurat în perioada august 2005 – decembrie 2008). Dar declaraţiile s‑au schimbat, în unele cazuri, de la o zi la alta. Pentru că şi situaţia era alta în fiecare zi.
LUNI. Era evident că declaraţia a surprins. În presă apăreau deja reacţii ale mediului de business care blamau o eventuală măsură. „Ne‑a lăsat mască, este împotriva tuturor drepturilor pacientului şi obligaţiilor statului în faţa contribuabililor“, spunea într‑o convorbire telefonică un reprezentant al mediului privat, acţionar în cadrul unei reţele de sănătate. Însă, dacă ne întoarcem în 9 ianuarie, într‑o zi de miercuri, ne vom aminti că Eugen Nicolăescu a subliniat clar că nu este în favoarea implementării unei noi legi a sănătăţii, idee vehiculată anul trecut, când au fost lansate dezbaterii publice două proiecte de lege. El şi‑a propus un calendar de modificări ce, odată aplicate, vor genera „efecte mai rapide“. Raed Arafat a completat o săptămână mai târziu această declaraţie, oferind un orizont de timp de doi‑trei ani pentru a observa efectele. Unele trebuie să apară mai devreme, iar stabilirea până la sfârşitul lui aprilie a pachetului de servicii medicale de bază este un exemplu.
Dintre prevederile din proiectele de lege din 2012, poate cea mai importantă pentru acest moment este să reamintim propunerea de apariţie a caselor mutuale de asigurări controlate de pacienţi, pe model belgian dublată de desfiinţarea CNAS. Astfel, monopolul Casei ar fi fost spart la doi ani de la intrarea în vigoare a noii legi, iar, pe scurt, pacientul ar fi putut alege furnizorul la care vrea să fie tratat. Luni, pacientul era într‑o situaţie aflată la polul opus. Dacă din luna martie îşi alegea ca furnizor de servicii medicale un jucător privat, CNAS nu i‑ar mai fi oferit decontul procedurii aşa cum se întâmplă acum şi ar fi trebuit să achite inegral contravaloarea serviciilor oferite. Să ne amintim motivaţia ministrului: „90% dintre români sunt săraci şi trăiesc din asigurările sociale de sănătate“, a spus Nicolăescu. Iar într‑o declaraţie ulterioară a subliniat chiar şi faptul că actuala situaţie îi favorizează pe cei cu venituri mai mari, care oricum îşi permit să achite integral factura la privat şi îi defavorizează pe cei 90% mai săraci, din ale căror contribuţii se decontează o parte din intervenţiile primei categorii.
Cel mai mare operator de clinici şi spitale private, MedLife, a anunţat printr‑un comunicat că are o poziţie neutră în raport cu potenţiala sistare a fondurilor pentru privaţi de la 1 martie 2013, în condiţiile în care, raportată la cifra de afaceri, suma contractată cu CNAS este mică. Potrivit documentelor oficiale de pe site‑ul CASMB (Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti), MedLife a avut în 2012 un contract de 3,9 milioane de lei, din suma totală alocată spitalelor private de circa 35 de milioane de lei. Potrivit aceleiaşi surse, cel mai mare contract, de peste 15 milioane de lei, l‑a avut spitalul Sanador, cea mai mare unitate privată din ţară, deschisă în 2011 de Doris şi Florin Andronescu, în urma unei investiţii de circa 40 de milioane de euro. Dacă oficialii MedLife au declarat că nu vor modifica preţurile în eventualitatea aplicării acestei măsuri, Florin Andronescu a spus o zi mai târziu, citat de „Ziarul Financiar“, că este inevitabilă creşterea preţurilor.
Nici oficialii Coaliţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România (COPAC) nu i‑au dat dreptate lui Nicolăescu. Pacienţii au dreptul să-şi aleagă furnizorul de servicii medicale, a spus Iulian Petre, vicepreşedintele asociaţiei, şi a subliniat că nu forma de proprietate este importantă, dacă serviciile medicale sunt echivalente. Dacă sistemul privat de sănătate nu ar mai continua să deconteze servicii la CNAS, ar „dispărea concurenţa de pe piaţa serviciilor medicale“, a spus Petre. „Aceşti bani care merg spre furnizorii privaţi nu sunt bani publici, aşa cum s‑a spus. Sunt bani privaţi din fondul asigurărilor de sănătate, banii asiguraţilor. Dacă mergem pe o asemenea logică, ar trebui sistate şi contractele medicilor de familie, pentru că şi ei sunt organizaţi ca o formă privată“, a declarat vicepreşedintele COPAC.
MARŢI, MIERCURI. Potrivit Ministerului Sănătăţii, fondurile retrase de la spitalele private ar fi trebuit repartizate pentru derularea unor programe de terapie intensivă, traumă, infarct miocardic, accident vascular cerebral ischemic.
Au apărut deja primele zvonuri că mediul privat va fi convocat la discuţii cu ministerul. Între timp, Ministerul Sănătăţii a încercat să prezinte comparativ situaţia sistemului public de sănătate şi a celui privat într‑o notă pe care a adresat‑o Guvernului. „Spitalele private au beneficiat o bună perioadă de timp chiar de mecanisme de finanţare preferenţială, suma decontată pe caz rezolvat fiind negociabilă şi nu fixă, pe baza sistemului DRG, ca în cazul spitalelor publice“, se arată în nota prezentată.
„Menţinerea actualelor mecanisme va conduce la creşterea exponenţială, pe măsura apariţiei de noi furnizori privaţi, a proporţiei fondurilor pe care aceştia le atrag din bugetul FNUASS, în detrimentul finanţării unităţilor publice, care asigură rezolvarea majorităţii cazurilor critice şi complexe, precum şi a celorlalte intervenţii terapeutice pentru categoriile de populaţie care nu-şi pot permite plăţile suplimentare solicitate de furnizorii privaţi. În astfel de situaţie‑limită, statul va fi obligat să compenseze din ce în ce mai mult acest deficit de finanţare cu fonduri suplimentare de la bugetul de stat“, potrivit comunicării oficiale.
JOI. Eugen Nicolăescu face joi primul pas înapoi în ceea ce priveşte propunerea de a sista decontarea serviciilor prestate de spitalele private. Discursul este mai temperat. Se subliniază clar că în câteva zile va avea negocieri cu privaţii pentru a identifica soluţiile cele mai potrivite. La fel de limpede reiese şi ideea că doar deconturile pentru operaţiile mai complicate, care au costurile cele mai mari, au rămas sub semnul întrebării.
Internările de o zi, tratamentele simple, ambulatoriul nu vor pierde sprijinul Casei. În situaţia ambulatoriului, fondurile ar putea chiar creşte. Potrivit lui Raed Arafat, acesta este unul dintre sectoarele „esenţiale“, motiv pentru care fondurile vor creşte cu circa 40–50%, în acest caz. Concret, secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii a declarat pentru Agerpres că punctul de decontare pentru ambulatoriul de specialitate, în cea mai mare parte privat, creşte de la 1,2 la 2. Într‑o declaraţie anterioară, Florin Andronescu, business developer Sanador, spunea că, în cazul ambulatoriului, bătălia dintre stat şi privat a fost de mult câştigată de privat.
