„Auzeam focuri de armă, era un sunet asurzitor. Persoanele aflate în faţă dispăruseră, se aruncaseră pe podea. Au încercat să se adăpostească. Am fost speriat, îngrijorat, dar nu panicat!“, povesteşte el. Fotograful, pe numele său Burhan Ozbilici, nu plănuise să ia parte de expoziţia de artă din capitala Turciei, ci a fost o decizie de moment pe care a luat-o în drum spre casă. Cum relaţiile Rusia-Turcia păreau destul de delicate în ultimele săptămâni, jurnalistul a considerat că o serie de fotografii de la faţa locului i-ar fi de folos în viitorul apropiat. „Era un om calm şi cald. Nu era genul de diplomat pe care îl vedem de obicei.“
Într-o fracţiune de secundă, liniştea a fost spulberată de sunetul asurzitor al focurilor de armă. Gloanţele au început să zboare prin încăpere şi lumea să se panicheze. Ozbilici a mers în spatele camerei, găsind un adăpost parţial sigur lângă un perete. El s-a uitat la atacator cum mergea ţanţoş în jurul ambasadorului trântit la podea, în timp ce a încercat să surprindă cât mai multe imagini. “În situaţii dificile, sunt un om calm. Aveam această responsabilitate profesională“, a povestit el pentru CNN. „Ambasadorul zăcea pe jos, în timp ce criminalul purta un monolog politic. Unii oameni ţipau, astfel că nu am reuşit să aud mare lucru. Am fost, desigur, destul de speriat în momentul în care şi-a îndreptat atenţia asupra mea. Mi-am făcut curaj şi l-am fotografiat, în timp ce el era disperat după atenţia oamenilor. M-am gândit: Sunt aici. Chiar dacă sunt omorât sau rănit, sunt jurnalist. Trebuie să-mi fac treaba. Puteam fugi fără să fac nici o fotografie... însă nu aş fi avut un răspuns acum pentru cei care m-ar fi întrebat de ce n-am făcut-o. M-am gândit chiar la prietenii sau colegii care au murit de-a lungul anilor pe teren.“
