O directivă europeană le‑ar putea da speranţe companiilor farmaceutice că urmează un an mai bun în România. Începând cu 1 martie, statul trebuie să îşi respecte obligaţiile de a achita deconturile pentru medicamentele gratuite şi compensate în 30 de zile, adică într‑un timp de zece ori mai scurt faţă de cel din prezent. A apărut soarele şi pe strada producătorilor? Răspunsul derivă din lista de situaţii încă nerezolvate, cu cea a medicamentelor compensate în frunte. Oamenii din industria farmaceutică au învăţat să fie sceptici atunci când se iau angajamente, dar admit că este o îmbunătăţire.
O directivă. „Este ca o gură de aer, dar nu generoasă“, spune plastic Makis Papataxiarchis, director general Johnson&Johnson România şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM). Organizaţia pe care o reprezintă reuneşte 28 de companii farmaceutice internaţionale producătoare de medicamente originale prezente în România, ce realizează peste 70% din valoarea pieţei farmaceutice româneşti, conform estimărilor asociaţiei.
Potrivit preşedintelui ARPIM, care aminteşte de situaţia deconturilor din prezent, ce ajung în medie la 300 de zile, cele 30 de zile impuse de UE sunt insuficiente pentru statul român, cel puţin în primă fază. „S‑ar putea ca, odată intrată în vigoare această directivă, să constatăm că nu ne putem permite financiar să o respectăm“, motivează el. Totuşi, anul acesta, bugetul pentru sănătate a crescut considerabil de la 3,5% din PIB în 2012 la 4,5% din PIB (2,5% provin din fondul naţional de contribuţii la sănătate, FNUASS, iar 2% de la buget, potrivit unei declaraţii a consilierului pe probleme de sănătate al primului-ministru, Vasile Cepoi, fost ministru al Sănătăţii). Inclusiv fondurile alocate de Ministerul Sănătăţii (MS) sunt mai mari cu 30%. În valoare absolută, bugetul total de anul acesta este de circa 6,7 miliarde de euro. Ministrul Eugen Nicolăescu a anunţat că această creştere s‑a făcut cu un scop precis, ce îi vizează mai ales pe jucătorii de pe piaţa medicamentelor: achitarea unei părţi importante din datoriile din intervalul 2008–2012, estimate de autorităţi la începutul anului la peste un miliard de euro.
Jucătorii din piaţă au estimări diferite – şi toate în plus – referitor la banii pe care statul îi datorează industriei. Astfel, într‑o dezbatere recentă, Dan Zăhărescu, director executiv ARPIM, atrăgea atenţia că nu există o sumă certă, recunoscută de toate părţile implicate, pe care statul român o datorează producătorilor şi distribuitorilor. „Vorbim despre sume aproximative, însă nu ştim care este valoarea reală a arieratelor din sănătate. Lucrăm şi acum cu estimări“, sublinia el.
O problemă. Această lipsă de claritate este indirect recunoscută şi de autorităţi. Într‑o dezbatere recentă, ministrul Sănătăţii îi încuraja pe producători să propună soluţii pentru a rezolva lipsa de medicamente şi terapii din sistemul românesc. De‑a lungul timpului, producătorii au pus pe hârtie o serie de propuneri pe mai multe teme, dar după cum spunea într‑un interviu mai vechi Robert Popescu, CEO A&D Pharma, „nu toţi miniştrii colaborau prea strâns cu mediul privat. Poate aveau nevoie de un timp de acomodare cu portofoliul şi problema era, de fapt, schimbarea lor rapidă din fruntea ministerului“.
Despre actualul ministru al Sănătăţii şi invitaţia sa, Pascal Prigent, director general GlaxoSmithKline (GSK), una dintre cele mai importante companii producătoare de medicamente din România, spune că l‑a întâlnit în câteva rânduri şi a apreciat „dorinţa lui de a mişca lucurile. Cel puţin la nivel declarativ, noul ministru este dispus să discute şi să asculte“, spune Prigent.
Revenind la obligativitatea statului de a-şi reduce angajamentele de plată către industria farmaceutică la 30 de zile, maximum 60 de zile în situaţii excepţionale, Dragoş Damian, directorul general Terapia Ranbaxy, cea mai mare companie de generice, spune că este un bun pas înainte. Însă Damian, care este şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR), nu se aşteaptă să fie respectat termenul minim de plată.
Totuşi, dacă urmăm logica lui Makis Papataxiarchis, deşi scurtarea termenelor de plată a fost una dintre cele mai presante situaţii, pentru companiile mari nu reprezintă cea mai gravă problemă – mai importante sunt lista medicamentelor şi taxa clawback. De fapt, având giganţi mondiali în spate şi un volum mare de vânzări, subsidiarele locale au cash‑flow‑ul necesar supravieţuirii şi, mai mult, pentru a investi în continuare. Cei mai afectaţi sunt, aşa cum este de aşteptat, jucătorii mici, în speţă, producătorii de generice. Pentru ei, încasarea facturilor în termen de până la un an, corelată cu taxe precum clawback, „poate fi decisivă“, subliniază Papataxiarchis. Cu alte cuvinte, cei mici fie închid porţile, fie sunt preluaţi de companiile puternice financiar. Rezultatul este acelaşi: marii jucători câştigă cotă de piaţă.
O rezolvare. O soluţie pentru rezolvarea acestei situaţii (dar nu numai pentru ea) este, aşa cum spun toţi actorii din sănătate, mărirea bugetului alocat sistemului medical. Pe hârtie, propunerea este bună, însă experienţa anilor trecuţi a arătat că este nerealizabilă. În prezent, România se situează pe ultimele locuri în UE în ceea ce priveşte procentul din PIB alocat sănătăţii şi este departe de media comunităţii, ce depăşeşte 8%.
Anul trecut, când pentru două luni a fost ministrul Sănătăţii, Raed Arafat propunea ca soluţie de finanţare pentru ministerul în care acum este secretar de stat creşterea contribuţiilor la fondul obligatoriu de asigurări de sănătate sociale. În prezent, angajatul şi angajatorul plătesc cumulat 10,7% din salariul brut al angajatului. Atunci, Arafat propunea o creştere cu 1–2% de ambele părţi.
Ideea pare să le surâdă în continuare oficialilor, pentru că, nu mai demult de săptămâna trecută, Vasile Cepoi declara că, „cel mai probabil, contribuţiile la sănătate vor creşte, în timp ce pachetul de servicii de bază va fi mai redus“. Cepoi nu a anunţat cu cât vor creşte contribuţiile, dar a subliniat că planurile pentru sănătate din viitorul apropiat includ o estimare reală a costurilor din sistem pentru a identifica astfel şi procentul de creştere. „Ar trebui ca fondul naţional unic de asigurări de sănătate să fie utilizat pentru plata îngrijirilor medicale, iar urgenţele să fie asigurate din bugetul statului“, a declarat Cepoi.
Jucătorii din farmaceutică amintesc şi de veniturile pe care taxa clawback (diferenţa dintre bugetul alocat pentru medicamente compensate şi gratuite şi consumul real) le generează şi care ar trebui să se reîntoarcă în sistem. MS a subliniat în repetate rânduri că sumele astfel colectate vor fi folosite pentru achiziţia de medicamente şi pentru dotarea spitalelor cu aparatura necesară funcţionării optime.
„Scopul ei a fost de a ajuta la finanţarea sănătăţii“, aminteşte preşedintele ARPIM, să fie o soluţie de acoperire a deficitelor bugetare. Iar industria spune că nu contestă taxa în sine, ci modul de implementare. Pe scurt, producătorii sunt taxaţi nu doar pentru veniturile realizate de ei, dar şi pentru profitul distribuitorilor şi farmaciilor, iar faptul că suma trimestrială de plată este imprevizibilă îi nemulţumeşte în egală măsură. Din acest motiv, Pascal Prigent caracterizează mediul de business din România ca fiind „neprietenos“.
Pacient european. Dar directiva europeană prin care deconturile se vor face în 30 de zile nu este singura pe care UE ne impune să o implementăm în 2013. Interesant în acest sens este că, potrivit unei alte directive ce trebuie implementată anul acesta până pe 25 octombrie, românii vor putea cumpăra medicamente compensate în baza prescripţiilor eliberate în ţară din orice stat UE. Banii vor fi achitaţi la cumpărare de bolnavi, iar statul ar trebui să ramburseze suma la care medicamentul este compensat de autorităţile locale, în baza prezentării facturilor de achiziţie. A nu se înţelege că această directivă dă liber pe piaţa europeană a medicamentelor. Potrivit autorităţilor în domeniu, pacienţii vor avea posibilitatea de a cumpăra cu sprijinul financiar al CNAS (care le va deconta suma stabilită) doar acele produse ce există pe listele de compensate din România, dar nu se găsesc la un anumit moment pe piaţă.
Şi dacă tot am ajuns în sfera avantajelor pentru pacienţi, putem migra cu uşurinţă către serviciile medicale. Un avantaj vine tot printr‑o directivă europeană aplicabilă din acest an. Astfel, pacienţii români care plătesc asigurări vor avea acces la servicii medicale oriunde în UE, o parte din costuri urmând să fie decontate de CNAS. Deschiderea frontierelor le va da liber tuturor pacienţilor din comunitatea europeană să aleagă ţara în care se vor trata.
Pentru România este atât un plus, cât şi un minus. Plus pentru că, aşa cum spuneam, pacienţii au dreptul de a alege operatorul de servicii de sănătate, aşadar vor avea posibilitatea să aleagă unde este mai bine să îşi rezolve situaţiile medicale. Tot de aici vine şi minusul, căci banii Sănătăţii, insuficienţi deja, vor trece graniţa. Dar proprietarii de spitale private văd şi cealaltă faţă a monedei: atragerea de pacienţi din străinătate, care găsesc pe piaţa românească servicii la preţuri simţitor mai mici comparativ cu ţările de origine.
Robert Şerban, coproprietar al reţelei de clinici private Gral Medical (în curând va avea şi un spital), apreciază că, în oncologie, domeniu în care îşi concentrează investiţiile în prezent, preţul unei sesiuni de tratament este de două‑trei ori mai mic (respectiv circa 5.000 de euro) în România comparativ cu Turcia sau Italia. Situaţie care face subiectul unei alte discuţii şi necesită punerea la punct a unui sistem de carduri europene de sănătate şi modificarea legislaţiei fiecărei ţări în parte (statele au la dispoziţie 30 de luni de la intrarea în vigoare a legii). Şi acestea sunt realizabile tot cu o finanţare adecvată – aşa că iarăşi ne întoarcem la problema cu care am început, a bugetului alocat de stat sistemului sanitar şi a felului în care este el alimentat şi administrat.
To do list
Ministerul Sănătăţii (MS), în colaborare cu ARPIM, şi‑a propus să pună pe hârtie un calendar de acţiuni urgente pentru industria farma.
Primele situaţii de rezolvat sunt, la o primă vedere, reactualizarea listei de medicamente şi plata arieratelor pe care spitalele le au către furnizorii de medicamente şi alte consumabile şi materiale.
În ceea ce priveşte actualizarea listei de medicamente compensate şi gratuite, actul normativ este în lucru. (Vezi şi graficul „Lista inovaţiei“.)
Exporturile paralele sunt o situaţie ce se agravează de la an la an. Anul trecut, au ajuns la cel puţin 1,3 miliarde de euro, potrivit estimărilor ARPIM.
O soluţie pentru descurajarea acestui fenomen identificată de MS şi ARPIM este reglarea mecanismului de preţuri, în România nivelul fiind printre cele mai scăzute din UE.
