Angela Merkel nu îl ia niciodată peste picior pe Nicolas Sarkozy. Şi cu atât mai puţin – Franţa, în ciuda performanţelor sale economice cel puţin modeste. Ministrul de Finanţe, Walter Schäuble, anunţa pe 20 ianuarie 2011 noul record de creştere a Germaniei de după '90: plus de 3.6% la PIB în 2010, faţă de 1.4% - performanţa Franţei. Cu toate acestea, stresul demografic e mai mare la rasa ariană. Doar 1.36 copii, în medie, per femeie în Germania versus 2.01 în Franţa. Mai mult, cercetătorii estimează că până în 2050 Germania va avea cu până la 16 milioane de locuitori mai puţin. Iar Franţa - 7 milioane în plus.
Germania înseamnă acum creştere record, excendent comercial uriaş, cea mai scăzută rată a şomajului din ultimii 20 de ani, deficit bugetar oprit la 3.3%. După recesiunea din 2009, economia germană a demarat în forţă, surclasându-le pe celelalte (din zona Euro). Astfel că, intră bine armată în vârtejul turbulenţelor actuale. Performanţa ei impune respect până la Palatul Elysee: „Sunt un fan al modelului economic german”, spune adesea preşedintele Sarkozy.
Modelul german se măsoară în obsesia inovaţiei industriale şi a competitivităţii care deschide pieţele mondiale, în ciuda cheltuielilor cu salariile relativ apropiate de cele ale Franţei, dar şi în capacitatea de implementa reforme curajoase care să ţină la adăpost forţa de muncă şi competitivitatea, sacrificând veniturile şi consumul.
„Negocierile permanente între sindicate şi patronat au permis companiilor să facă faţă globalizării”, spunea Henrik Uterwedde, economist la Institutul Franco-German Ludwigsburg. Din '90 până la sfârşitul boom-ului post-reunificare, Germania a ales să salveze locurile de muncă, cu preţul creşterilor salariale, care au rămas moderate, în acord cu principalul sindicat IG Metall, explică Uterwedde.
Cum a salvat Germania piaţa muncii: cu salarii modeste şi cu flexibilizarea muncii
Solidaritatea acestui sistem a fost confirmată în recesiune. Partenerii sociali au pregătit un nouă versiune a part-time-ului, programul de muncă a fost redus la 20-30 de ore săptămânal, funcţie de nevoile companiilor, care au fost încurajate să angajeze part-time, prin acordarea de ajutoare de stat, care compensează între 70-85% din salariile aferente joburilor full-time pierdute. Toate au condus la „miracolul” angajabilităţii germane: 7% rata şomajului, faţă de 9% în Franţa.
Volkswagen-primul producător auto al Germaniei, Daimler şi Siemens, jucători de top din Germania, au semnat „pacte ale locurilor de muncă”, prin care se angajează să garanteze locurile de muncă pe o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea de reînnoire a contractului, chiar cu preţul productivităţii.
