Trasaturile principale din turul intai al alegerilor parlamentare, care a avut loc pe 10 iunie, au fost numarul mare de abtineri, victoria detasata a conservatorilor, retragerea aproape haotica a socialistilor, infrangerea Miscarii Democrate de centru (MoDem), eroziunea extremelor si, deci, intoarcerea la sistemul bipolar.
Nicolas Sarkozy, care este in prezent cel mai popular presedinte francez din ultimii 50 de ani, s-a dovedit a fi o locomotiva pentru UMP. Cu aproximativ 40% dintre voturile din prima runda, Partidul Conservator castiga cu siguranta o majoritate absoluta - pentru doar a patra oara in istoria Frantei. Este prima data dupa 1978 cand Franta realege aceeasi majoritate parlamentara, oferindu-i lui Sarkozy si Primului Ministru, François Fillon, mana libera pentru a-si derula programul de reforma. Socialistii se vor lupta pentru a-si pastra macar modestul total de 149 de locuri pe care le au in prezent, in urma unei campanii dezordonate, in care partidul nu a dat semne de dupa infrangerea lui Ségolène Royal la alegerile prezidentiale. Socialistii infrunta acum mai multe crize:
Tactica: A existat un dezacord public cu privire la oportunitatea unei aliante pentru turul doi cu miscarea de centru MoDem. Royal a fost in favoarea unei aliante, dar liderul partidului socialist, François Hollande, impreuna cu majoritatea celor din conducere au considerat acest pas ca fiind prea spre dreapta.
Conducere: Personalitatile sunt, de asemenea, o sursa a neintelegerilor. Hollande nu va mai fi lider al partidului dupa 2008. Royal, partenera sa in viata privata, ramane populara in randurile activistilor si pare nerabdatoare sa preia conducerea. Intre timp, membri mai tineri ai conducerii deplang soarta partidului, legata de “cuplul Hollande - Royal”.
Infrangerea centrului: Pariul lui Bayrou pe un partid de centru realmente independent a dat gres. Dintre alegatorii lui Bayrou, la finalul primului tur de scrutin, numai 28% au votat pentru un candidat al Miscarii Democrate. Doar sase candidati democrati au fost prezenti in ultimul tur, in timp ce toti ceilalti, prinsi intre Partidul Socialist (PS) si UMP, au fost eliminati.
Bipolarizarea: Rezultatul clar al acestor alegeri a fost revenirea la competitia bipolara intre partide, chiar daca inegala, intre UMP si PS. Din cele 467 de circumscriptii electorale care au votat pe 17 iunie, numai una are mai mult de doi candidati. Acum zece ani existau 79 astfel de runde “triangulare”.
Previziuni: Guvernul si-a menti-nut initiativele politice de la alegerile prezidentiale, subliniind planurile ambitioase de reforme:
Oportunitate pentru PS? Printre altele, guvernul propune sa se renunte la contributiile angajatorilor pentru alocatia familiei angajatului - parte din sistemul securitatii sociale, compensand cu o majorare a taxei pe valoare adaugata (TVA) de pana la cinci puncte. Aceasta masura ar duce la scaderea costurilor de angajare. Aceasta a oferit un subiect usor stangii, care a cerut un vot impotriva majorarii TVA.
Schimbarea guvernului: Sarkozy si Fillon planuiesc si o restructurare a guvernului dupa alegeri. Nu se asteapta o schimbare majora, poate doar in cazul in care Ministrul Mediului, Alain Juppe, isi pierde pozitia - un eveniment improbabil, dar posibil.
Concluzie: UMP-ul lui Sarkozy era sigur de o victorie clara pe 17 iunie. Cu o opozitie mult redusa, noua echipa va fi libera sa isi urmeze programul de reforme. Cu toate acestea, scopul lui Sarkozy de a face o delimitare clara fata de guvernele anterioare va depinde in mare parte de abilitatea lui de a pastra cursul in fata declinului de popularitate din lunile urmatoare.
