Nucleul Franţa-Germania este departe de a fi echipa perfectă. Istoria lor modernă este marcată mai degrabă de violenţă decât de colaborare, însă după al Doilea Război Mondial, dacă nu a existat tot timpul colaborare, măcar a fost pace. Căderea zidului Berlinului, în urmă cu un sfert de secol, a adus cele două ţări mai aproape, iar după cea mai mare criză economică de după război Berlinul şi Parisul se „luptă“ pentru pentru a-şi salva relaţia. În timp ce criza devasta zona euro, cuplul Merkel - Sarkozy şi apoi cel Merkel - Hollande dicta strategia anticriză – un ansamblu de măsuri de compromis ale celor două guverne. După invadarea Ucrainei de către trupele ruseşti, Merkel şi Hollande s-au desprins dintre liderii europeni şi s-au dus la Moscova să negocieze pacea pentru Ucraina.   Ironia ironiilor Relaţia franco-germană are multe straturi şi o istorie turbulentă, explică Deutsche Welle. Războiul franco-prusac din 1870/71, primul şi al doilea război mondial au făcut ca resentimentele şi o profundă neîncredere reciprocă să persiste pe ambele maluri ale Rinului. O altă mare putere europeană, Regatul Unit al Marii Britanii, nu este străină de aceste turbulenţe. Prusia (Germania veche) a fost „crescută“ de Marea Britanie pentru a contrabalansa influenţa Franţei în Europa continentală. Când Germania a ajuns prea puternică, Franţa slăbită (după războiul franco-prusac Franţa a pierdut Alsacia şi Lorena, iar teritoriile germane se întindeau adânc în teritoriul actualei Polonii) s-a aliat cu Marea Britanie, şi ea speriată de puterea prusacilor. Acum alianţele s-au schimbat din nou, iar Europa are ca nucleu Franţa şi Germania, cu Marea Britanie pe margine.   Citiți mai multe pe zf.ro.