Privite din perspectiva istoriei insa, lucrurile se vad putin diferit. Doua studii recente (Laeven, Luc and Fabian Valencia, “Systemic Banking Crises: A New Database”, IMF Working Paper WP/08/224; Reinhart, Carmen M. si Kenneth S. Rogoff, “The Aftermath of Financial Crises”, Mai, American Economic Review) arata ca recesiunile care urmeaza unor crize financiare tind sa fie, in general, mult mai lungi si mai adanci decat cele care nu sunt cauzate de asemenea evenimente.
O serie de astfel de episoade, care au avut loc dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, sugereaza ca, in medie, contractia economica poate ajunge la peste 9%, pe o durata de doi ani. Mai mult, rata somajului creste si ea, in medie cu sapte puncte procentuale pe panta descrescatoare a ciclului economic, pentru o perioada de patru ani.
Insa, caracteristic crizelor financiare este schimbarea dramatica a preturilor diverselor active. Pretul real al activelor imobiliare scade in astfel de episoade cu 35%, pe o perioada de peste sase ani, in timp ce indicii bursieri se pot prabusi cu peste 55%, cu un timp de revenire la nivelul anterior crizei de aproape patru ani.
Cum se raporteaza aceste cifre la situatia prezenta? Recesiunea economica a inceput in SUA de mai bine de un an, in timp ce in Marea Britanie, UE sau Japonia aceasta se manifesta de numai doua-trei trimestre. Indicii bursieri au scazut, intr-adevar, la mai bine de jumatate. Dar corectia pretului activelor imobiliare continua sa prezinte discrepante destul de mari, in diverse tari. Per ansamblu, daca istoria poate fi folosita ca nivel de referinta, redresarea economica actuala poate sa fie anevoioasa si anemica si e foarte probabil sa se intinda catre 2011-2012.
Pentru Romania, implicatiile unui asemenea scenariu sunt multiple. In primul rand, redresarea pietelor externe poate dura mai mult decat este prognozat. Astfel, si stimularea economica prin revitalizarea exporturilor ar putea fi mai problematica. In al doilea rand, conditiile finantarii externe pot ramane adverse pentru o perioada mai lunga de timp. Sistemul bancar din UE va continua sa fie supus presiunilor, in special din cauza cresterii provizioanelor pentru creditele neperformante. Aflate in pozitia de a-si restrange activitatea de creditare, primul impuls al bancilor din UE cu prezenta in tarile din estul Europei va fi, probabil, de a-si reduce expunerea pe aceste piete. Aceasta conjunctura subliniaza, mai mult decat in trecut, rolul pe care politicile interne il vor avea in redresarea economiei. Viteza de reactie a autoritatilor, precum si abilitatea de a avea gata pregatite scenarii de raspuns coerente vor constitui elemente decisive in relansarea economiei Romaniei in perioada ce urmeaza.
