Implicatiile stabilirii pretului petrolului intr-o singura moneda sunt mult mai largi decat se crede. De exemplu, unele tari producatoare de petrol le cer clientilor sa plateasca in euro, dar asta nu inseamna ca petrolul lor este cotat in euro. Si, chiar daca preturile in dolari ar fi inlocuite de preturi in euro, impactul cotarii intr-o singura moneda ar fi acelasi.
In timp ce tarile exportatoare de petrol isi incaseaza veniturile in dolari (sau echivalentul lor in euro), ele folosesc monede diferite pentru a importa bunuri si servicii din diverse tari. Orice modificare a cursului de schimb al dolarului afecteaza puterea de cumparare a acestor tari si, prin urmare, si venitul lor real.
La fel, companiile petroliere internationale isi vand cea mai mare parte a petrolului in dolari, dar opereaza in tari diferite si platesc unele dintre costuri in moneda locala. Orice schimbare in valoarea dolarului afecteaza, deci, structura costurilor si profitabilitatea. Acestea, la randul lor, afecteaza investitiile in explorare, dezvoltare si mentenanta. Relatia dintre valoarea dolarului si pretul petrolului este foarte complexa. Cele doua se pot influenta reciproc, producand un cerc vicios, dar relatia lor pe termen scurt este diferita de cea pe termen lung.
Pe termen scurt, deprecierea dolarului nu afecteaza cererea si oferta, dar afecteaza speculatiile si investitiile pe piata futures a petrolului. Pe masura ce dolarul scade, marfurile, inclusiv petrolul, atrag investitorii.
Investitiile in futures devin atat o stavila impotriva unui dolar mai slab, cat si un vehicul de investitii cu potential de profit substantial, mai ales intr-un climat in care capacitatea de productie nu mai este prea mare, creste cererea, scad dobanzile, piata imobiliara este in scadere, iar sistemul bancar este in criza.
OPEC ar putea avea dreptate cand da vina pe politicile americane si pe speculatori pentru preturile mari. Este adevarat si ca, daca OPEC ar avea surplus de capacitate de productie, ar fi folosit-o deja pentru a alunga speculatorii si pentru a obtine scaderea preturilor. OPEC poate recastiga controlul in doua moduri: fie isi foloseste “pretinsa” capacitate suplimentara de productie pentru a alunga speculatorii, fie isi foloseste surplusul financiar pentru a-i invinge. Cea de-a doua optiune inseamna ca OPEC poate pastra haturile, chiar si fara o productie mai mare.
Pe termen lung insa, analiza statistica a variabilelor industriei petroliere arata ca un dolar mai slab afecteaza oferta prin reducerea productiei, indiferent daca petrolul este detinut si produs de companii nationale sau internationale. Un dolar slab afecteaza si cererea, prin cresterea consumului. Rezultatul micsorarii ofertei si al cresterii cererii este un pret mai mare.
Valoarea scazuta a dolarului reduce, de asemenea, puterea de cumparare a exportatorilor de petrol. Daca pretul nominal al petrolului ramane constant, venitul real al tarilor producatoare de petrol scade, ducand la investitii mai putine in capacitati suplimentare de productie si mentenanta. Acest lucru este valabil si pentru companiile petroliere. In consecinta, pretul petrolului creste.
Intr-adevar, pentru ca pretul petrolului crestea in timp ce scadea dolarul, extinderea capacitatilor companiilor petroliere nu a reusit sa fie pe masura estimarilor privind productia tarilor nemembre OPEC, in ultimii trei ani. Nici chiar productia de petrol din Statele Unite nu a fost pe masura cresterii preturilor, din cauza costurilor mai mari pentru importul echipamentelor. Acestea, cauzate in parte de dolarul scazut, au dus la intarzierea sau anularea unor proiecte.
Desigur, un dolar mai slab inseamna petrol mai ieftin in Europa, Asia si tarile ale caror monede se apreciaza. Pretul petrolului a ajuns
la un nivel-record in SUA in 2004 si 2005, dar nu si in Europa, ceea ce explica partial de ce cresterea economica de pe acest continent nu a fost afectata. Cand americanii plateau 120 de dolari pe baril, europenii plateau doar 76 de euro pe baril.
Mai multi factori au impiedicat preturile sa afecteze cererea de produse petroliere in SUA, in ultimii ani - cheltuielile guvernamentale mai mari, dobanzi mai mici, reduceri de taxe si cresterea reala a veniturilor. E adevarat ca dolarul mai slab a obligat unele familii americane sa-si petreaca vacanta in SUA, in loc de Europa. Dar, avand in vedere ca multe familii americane merg in concediu cu masini care consuma multa benzina, cererea pentru acest produs a ramas ridicata.
Cata vreme stilul de consum din SUA nu se schimba sau pana cand un dolar mai puternic nu duce la cresterea productiei de petrol, americanii vor suporta socurile stabilirii pretului petrolului intr-o singura moneda.
Autorul A. F. Alhajji este economist specializat in energie si profesor la Northern University din Ohio.
Copyright: Project Syndicate, 2008
