Agenda celor doua mari „tabere“ – Statele Unite si Europa – este diferita. Statele Unite ar dori o actiune globala coordonata pentru ca guvernele sa stimuleze economia, Europa crede in interventia in economie prin reglementari mai stricte. Cert este ca statele blocului G20 au cheltuit, in ultimele sase luni, echivalentul a 1,8% din produsul lor intern brut pentru pachete financiare care sa puna economia pe picioare. Pentru ca eforturile nu au fost nici indeajuns de rapide, nici indeajuns de bine coordonate, rezultatele de pana acum sunt departe de a opri intrarea planetei intr-o recesiune adanca si de durata. Exporturile globale au scazut cu 40% in ultimele doua luni ale anului trecut, economia mondiala va scadea cu 1% in acest an, Citigroup a trecut de la declaratiile privind sustinerea altor banci la un ajutor de peste 40 de miliarde dolari de la guvernul american, iar Germania a suferit cel mai grav declin al exporturilor de pe intreaga planeta. Ceea ce deosebeste actuala situatie de declinurile anterioare este felul in care comertul este conectat global: un computer ramas nevandut intr-un magazin in America inseamna somaj in Tailanda si inchiderea fabricilor din China.

De aceea, Statele Unite, Brazilia, China si Japonia au ales calea unor investitii directe si stimulente fiscale in valoare de peste 2.500 de miliarde dolari. Europa, pe de alta parte, are un sector de stat si un sistem de asigurari sociale care actioneaza mai degraba ca stabilizatori ai economiei in caz de criza. In acest moment si in absenta unor semnale mult mai grave din economie, este greu de crezut ca va exista o intelegere pentru coordonare globala in directia ajutorului direct in economie. Dar analistii internationali crediteaza cu mult mai multe sanse de succes agenda legislativa a summitului G20. Liderii statelor industrializate par a avea o agenda comuna in ceea ce priveste institutiile financiare care graviteaza in jurul sistemului financiar reglementat. Este de asteptat ca, in viitorul apropiat, paradisurile fiscale sa devina mult mai transparente (pe masura ce institutiile bancare, precum RBS, renunta la practicile de „eficientizare fiscala“), agentiile de rating sa fie mai atent supervizate si practicile lor de business reglementate, tranzactiile cu derivative sa se petreaca intr-o piata reglementata si asa mai departe.

Nu in ultimul rand, este probabil ca intalnirea G20 va redesena rolul Fondului Monetar International pe harta globala, odata cu cresterea capitalului institutiei la 500 miliarde dolari. Pentru Europa Centrala si de Est, acest summit este important pentru ca, pentru moment, refuzul Europei de a introduce noi stimulente in economie este legat mai ales de pastrarea criteriilor Tratatului de la Maastricht, tratatul de baza al zonei euro. Pentru tarile din Est, moneda europeana este acum din ce in ce mai dezirabila, ca scut impotriva volatilitatii monedelor nationale. Pentru Romania, semnalul clar este ca, desi deficitul din acest an va depasi 5% din PIB, el va trebui readus sub 3% inainte de a se pune problema aderarii la Uniunea Monetara. Discutia privind Tratatul de la Maastricht pare valida, atat timp cat, azi, nici Franta (cu un deficit de 5,6%), nici Italia (cu deficit de 3,7%) nu s-ar mai califica pentru moneda europeana. Dar nu pare a fi, cel putin pana acum.

Profil