Pe 15 iulie 2006, o mică echipă dintr-un startup numit Odeo lansa public o platformă bizară care permitea utilizatorilor să trimită mesaje de maximum 140 de caractere. Se numea Twitter. Jack Dorsey scrisese primul tweet încă din 21 martie același an — "just setting up my twttr" — dar abia în iulie produsul devenea accesibil oricui. Nimeni de la masa aceea nu bănuia că lucrul acela avea să ajungă, la un moment dat, o companie de 44 de miliarde de dolari.
Silicon Valley trăia încă din amintirea bulei dot-com
Anul 2006 era unul de optimism precaut. Nasdaq se târa pe la 2.100-2.400 de puncte, mult sub vârful de peste 5.000 atins în martie 2000, iar investitorii încă aveau cicatricele prăbușirii dot-com. Google intrase pe bursă cu doar doi ani înainte, în 2004, iar Facebook era o rețea închisă doar pentru studenți. Rata de referință a Fed urca spre 5,25%, cel mai ridicat nivel din acel ciclu.
În acest context, Twitter părea o glumă. Ce rost avea o rețea unde nu puteai scrie mai mult de două propoziții? Mulți analiști au ratat complet potențialul. Ceea ce nu vedeau atunci era că simplitatea era exact avantajul: constrângerea celor 140 de caractere forța comunicarea instantanee, iar asta se potrivea perfect cu explozia smartphone-urilor care avea să vină odată cu primul iPhone, în 2007.
De la un moft la infrastructura informației globale
Twitter a devenit locul unde știrile se sparg înaintea agențiilor de presă. Revoluții, crize financiare, decizii de bancă centrală — totul apărea acolo prima dată. La IPO-ul din 7 noiembrie 2013, acțiunile au fost prețuite la 26 de dolari, dar au deschis la 45,10 dolari, ducând capitalizarea la aproape 31 de miliarde de dolari în prima zi. Compania a strâns circa 1,8 miliarde de dolari.
Ironia e că Twitter nu a fost niciodată o mașină de făcut profit. A pierdut bani ani la rând, iar în octombrie 2022 Elon Musk a cumpărat-o cu 44 de miliarde de dolari și a rebotezat-o X. O afacere care, potrivit majorității estimărilor, s-a depreciat masiv de atunci. Un produs genial, o afacere prost condusă comercial.
Ideea bună nu garantează afacerea bună
Aici e lecția pe care puțini o rețin. Twitter a schimbat lumea, dar acționarii care au cumpărat la vârf au pierdut. Impactul cultural și randamentul bursier sunt două lucruri complet diferite, iar confuzia dintre ele costă bani reali. Un produs pe care îl folosești zilnic nu devine automat o investiție bună — întreabă pe oricine a cumpărat acțiuni Twitter în 2013 și le-a ținut până la delistare.
Pentru investitorul de pe BVB, unde tentația e să cumperi companii "pe care le știi" — de la retail până la energie — principiul rămâne același. Popularitatea unui brand nu spune nimic despre marja de profit sau despre disciplina managementului. Twitter a fost o revoluție a comunicării. Ca acțiune, a fost o lecție scumpă despre diferența dintre a schimba lumea și a face bani din asta.
