Pe 17 iulie 1995, indicele Nasdaq Composite a închis pentru prima dată peste pragul de 1.000 de puncte, la 1.005,89. Părea o cifră rotundă și frumoasă, o bornă simbolică. În realitate era startul neoficial al celei mai mari manii bursiere din a doua jumătate a secolului XX. Câteva săptămâni mai târziu, pe 9 august, Netscape avea să facă IPO și să dubleze prețul în prima zi de tranzacționare. Internetul devenise afacere.

Wall Street descoperea că tehnologia se cumpără

Vara lui 1995 era una de optimism prudent. Dow Jones se plimba pe la 4.700 de puncte, dobânda de referință a Fed stătea în jur de 5,75%, iar inflația era sub control. Economia americană ieșise dintr-o recesiune scurtă și investitorii căutau unde să pună banii care aduceau randamente tot mai slabe din obligațiuni.

Ce nu știau atunci mulți dintre ei era cât de departe avea să meargă povestea. Microsoft se pregătea să lanseze Windows 95 pe 24 august, Intel vindea procesoare într-un ritm nemaivăzut, iar companii pe care nimeni nu le auzise urmau să valoreze miliarde peste noapte. Nasdaq, considerat până atunci bursa firmelor mici și riscante, devenea brusc locul unde se scria viitorul. Puțini au înțeles că trecerea de 1.000 nu era un vârf, ci o rampă de lansare.

De la 1.000 la 5.000 și înapoi la pământ

În mai puțin de cinci ani, Nasdaq a explodat până la 5.048 de puncte, atins pe 10 martie 2000. O creștere de peste 400%. Apoi a venit prăbușirea: până în octombrie 2002 indicele pierduse aproape 78% și avea să aibă nevoie de 15 ani ca să revină la maximul din 2000. Momentul din iulie 1995 rămâne astfel dublă lecție — a arătat cât de repede tehnologia poate crea avere și cât de brutal o poate spulbera.

Ce s-a schimbat concret? Investitorul de retail a intrat masiv pe bursă prin brokeri online, evaluările au început să fie justificate prin "potențial" în loc de profit, iar noțiunea că o companie fără câștiguri poate valora zeci de miliarde a devenit acceptabilă. Unele dintre aceste obiceiuri nu au dispărut niciodată.

Aceeași poveste, alte nume

Astăzi Nasdaq trece de 20.000 de puncte, iar entuziasmul din jurul inteligenței artificiale seamănă izbitor cu febra dot-com. Nvidia, Microsoft și celelalte au ajuns la evaluări care ar fi părut absurde în 1995, doar că de data asta companiile chiar produc profituri uriașe. Diferența contează, dar nu anulează riscul: și în 1999 unele firme erau reale, problema era prețul plătit pe ele.

Pentru cine se uită la BVB, morala e ceva mai nuanțată. România nu a avut niciodată un val tehnologic la bursă comparabil — indicele BET rămâne dominat de bănci, energie și dividende solide. Poate suna plictisitor. Dar investitorul care a cumpărat Nasdaq la 1.005 puncte în 1995 și l-a ținut prin nebunia din 2000 a ieșit, în cele din urmă, câștigător. Răbdarea a bătut euforia. Ca de obicei.