Oamenii cu putere de decizie in politica gandesc uneori pe termen scurt. Ceea ce conteaza, insa, sunt consecintele pe termen lung. De pilda, in ceea ce priveste cresterea pensiilor, ei pot explica sustinerea financiara a proiectului in primul an. Peste acest orizont, ori nu stiu, ori nu pot, ori nu vor. In plus, competitia politica se rasfrange mereu nefavorabil in indicatorii economici.

La ce va referiti?

Tineti minte ca, in 2004, a fost lansata propunerea pentru cota unica. S-a pornit de la 24%, apoi s-a propus 19%, iar in final cota a fost de 16%. Eu cred ca a contat mai mult competitia politica, in fata unor calcule economice laborioase. Am putea sa ne asteptam la asemenea propuneri in 2008, fiind si el un an electoral. De regula, anii electorali sunt periculosi si vulnerabilitatea la derapaje creste. De aceea, reformele trebuie aplicate cu fermitate la inceput, pentru ca, spre finalul mandatelor politice, tendinta este de slabire a politicilor.

Politicile economice relaxate aduc in general cu sine pericol de inflatie...

Desigur, relaxarea politicilor pune presiune pe inflatie. Mai mult, se pune o sarcina suplimentara si asupra Bancii Centrale (BNR - n.r.), pentru ca ceea ce nu se face prin politicile fiscale va trebui facut prin masuri ale BNR. Iar BNR, chiar daca are instrumentele din ce in ce mai limitate, va trebui sa ia masuri. In 2008, riscul derapajului va fi si mai mare si numai un program economic ferm ar putea reduce acest pericol.

Pana acum, deficitul bugetului era tinut sub control prin amanarea cheltuielilor. Acest lucru nu mai este, insa, posibil in contextul economic actual, iar cresterea cheltuielilor impinge deficitul catre limita de 3%. Este o politica inteleapta?

Stiti, o economie care creste furnizeaza noi resurse. La randul lor, acestea permit cheltuieli suplimentare. Teoria spune ca, atunci cand economia e pe faza ascendenta, cum este cazul Romaniei acum, nu ai nevoie sa maresti deficitul bugetar. Dimpotriva, incerci sa faci loc sectorului privat, pe care trebuie sa-l lasi sa se dezvolte cu motoarele din plin. Guvernul a decis, insa, sa mareasca deficitul si, pe cale de consecinta, sa reduca din aria de manifestare a sectorului privat.

Credeti ca vom ajunge sa depasim deficitul bugetar prognozat, de 2,8% din produsul intern brut (PIB)?

O eventuala depasire ar putea veni in situatia in care veniturile au fost supraestimate. De asemenea, subestimarea cheltuielilor in faza planificarii fiscale sau majorarea lor poate duce la o depasire. Cu alte cuvinte, daca nu au fost bugetate toate cheltuielile, iar veniturile nu sunt realizabile, am putea avea probleme.

Vom depasi limita de 3% prevazuta de Tratatul de la Maastricht?

Evident. Exista sansa ca acest lucru sa se intample, dar Guvernul s‑a angajat public sa evite situatia in care deficitul depaseste 3% din produsul intern brut. Procedura rectificarilor bugetare repetate ar trebui sa inceteze, pentru a intari disciplina fiscala. Presiuni de natura inflationista exista deja. Ele provin dintr-o atitudine relaxata in ceea ce priveste politica fiscala si politica veniturilor. Daca relaxarea continua si in 2008, va fi o presiune suplimentara.

Care ar fi reactia BNR in ipoteza unor presiuni consistente care ar arata o crestere semnificativa a inflatiei?

Daca BNR vede ca exista acest derapaj, din moment ce este foarte decisa sa-si implementeze tinta de inflatie, va fi nevoita sa suplimenteze lipsa de tarie a politicii fiscale si a politicii veniturilor prin masuri proprii. Ma refer la cresterea ratei dobanzii de politica monetara. Este acea sarcina suplimentara de care aminteam.

Si ce-i ramane Bancii Nationale de facut?

BNR poate apela fie la marirea ratei dobanzii, caz in care ar atrage capitaluri speculative, asa cum spuneati si dumneavoastra, fie poate impune masuri administrative, dar care produc distorsiuni. Asa se si explica de ce BNR a renuntat la impunerea unor limite pentru proportiile dintre datoriile bancare si veniturile persoanelor care se imprumuta.

Isi va muta BNR atentia de la tinta de inflatie la tintirea cursului? Va intreb asta, fiindca in ultima vreme procesul de dezinflatie a mers mai bine decat a fost estimat, in vreme ce volatilitatea leului a crescut.

BNR este foarte decisa sa impuna tinta de inflatie. Dar BNR este, de asemenea, preocupata de aprecierea excesiva pe termen scurt, care face economia vulnerabila la o inversare a tendintei cursului. O inversare ar fi daunatoare ritmului dezinflatiei si sectorului financiar. Pentru a tempera volatilitatea excesiva, BNR ar putea interveni in piata. Ramanem, insa, orientati pe tintirea inflatiei.

Prognozele de inflatie iau in calcul si seceta? Cu alte cuvinte, ia BNR in calcul si buletinele meteo?

Chiar buletinul meteo nu, insa luam in calcul efectele secetei asupra preturilor volatile. Tinta are sanse mari sa fie respectata, cu toata seceta. Am in vedere aprecierea importanta a leului, care ne ajuta.

Discutam, de o buna bucata de vreme, despre problemele economice ale Romaniei. Dumneavoastra ati fost reprezentantul statului roman la Fondul Monetar International (FMI). Cum se vad toate problemele Romaniei, din perspectiva Fondului?

In negocieri, FMI a atras intotdeauna atentia asupra posibilelor riscuri care vin din excesul de cerere, dintr-o crestere foarte mare a creditului in sectorul privat, din cresterea deficitului, a presiunilor inflationiste...

Autoritatile au fost de acord cu acele puncte de vedere, dar nu intotdeauna si cu modalitatile de implementare a anumitor masuri de corectie.

S-a pornit de la o filozofie, anume aceea ca Romania este o tara care va creste foarte mult si va trebui, in perspectiva, sa faca cheltuieli publice mari, inclusiv legate de integrarea noastra in UE. Pe de alta parte, ponderea in PIB a veniturilor este mica, in comparatie cu media europeana. Trebuie neaparat adoptate politici pentru cresterea veniturilor bugetare.

Politica fiscala a sprijinit, in ultimii ani, obiectivul dezinflatiei. In prezent, lucrurile stau la fel?

Pentru 2007, semnalul ar fi ca exista o mai putina cooperare decat a existat. Acest lucru se vede din asumarea noii sarcini de deficit si promovarea unor politici salariale mai slabe, care sprijina mai putin tinta de inflatie. Si acesta e un lucru unde se mai poate lucra.

Toti analistii vorbesc despre pericolul pe care il reprezinta acesta. Este chiar atat de riscant nivelul sau actual?

Cresterea economica accentuata la care asistam este insotita de

o adancire a deficitului de cont curent, din cauza ca sectorul privat se dezvolta foarte mult si, ca sa isi finanteze toate proiectele, el se imprumuta, si se imprumuta in strainatate.

Procesul acesta de imprumutare din strainatate este sanatos?

Da, e un proces sanatos, fiindca are la baza un efect economic pozitiv. Companiile se imprumuta ca sa se dezvolte. Este clar un proces sanatos.

Daca e pozitiv, daca efectele macro sunt bune, de unde provine atunci riscul?

De la marimea deficitului de cont curent, care este in crestere. Atata timp cat se gaseste cineva care sa finanteze acest deficit, nu e nicio problema. Atunci cand sentimentele pietei se schimba, si nu discutam acum motivul, investitorii devin rezervati in a-l mai finanta. Drept urmare, incep procesele negative. Se depreciaza moneda, ratele dobanzii cresc, cresterea economica se reduce si ea...

Si aveti semnale cum ca s-ar apropia un asemenea moment?

Nu. Nu avem in acest moment semne clare ca investitorii si-ar schimba sentimentul. Au fost doar semnale prezente in comunicatele unor agentii de rating, care au mentionat aceasta ingrijorare fata de relaxarea unor politici, insa doar atat.

Cresterile salariilor din sectorul bugetar pun in pericol deficitul?

Da, adancesc deficitul bugetar si, implicit, deficitul contului curent. Acesta este un aspect. Dar, odata prevazute majorarile, te intrebi ce se poate face, tinand cont de faptul ca ele nu mai pot fi retrase. Pentru a diminua un posibil impact negativ, trebuie luate doua masuri. Prima: trebuie monitorizate cu atentie toate sporurile pe care Guvernul ar putea sa le mai dea. A doua: in materie de angajari, administratia trebuie sa se comporte cu prudenta. In fond, asistam la o relaxare semnificativa a politicii fiscale in anul 2007 comparativ cu anul 2006.

Asteptarile salariale mari existente in piata nu afecteaza perceptia BNR privind inflatia?

Da, cu precizarea ca aici lucrurile devin mult mai complicate. Trebuie incluse in rationament atat sectorul public, cat si cel privat. Daca ne referim, pentru moment, la sectorul public, trebuie spus ca anul trecut politica salariala a contribuit la temperarea presiunilor pe cererea agregata, adica a fost consistenta cu tinta de inflatie. Anul acesta insa politica salariala e mult mai relaxata. Sigur, exista multe explicatii.

Dar si in sectorul privat se estimeaza cresteri salariale de 30%...

Da, si trebuie spus ca exista un transfer rapid al cresterilor din partea publica in cea privata, prin efectul imitatiei. Aceste cresteri pot afecta inflatia pe partea de costuri. Ele afecteaza si competitivitatea firmelor. Anul trecut, in sectorul privat, salariile au crescut surprinzator de "elegant", in linie cu productivitatea, astfel sprijinind competitivitatea, care se erodeaza din cauza aprecierii leului. Totusi, anul acesta, in primele cinci-sase luni ale lui 2007, salariile in economie au depasit cresterile de productivitate, ceea ce erodeaza competitivitatea firmelor. Sigur, in sectorul privat, Guvernul nu are ce sa faca in mod direct. Dar, prin ce face Guvernul in domeniul politicilor salariale publice, influenteaza si sectorul privat.

"Pentru a diminua un posibil impact negativ, trebuie luate doua masuri. Prima: trebuie monitorizate cu atentie toate sporurile pe care Guvernul ar putea sa le mai dea. A doua: in materie de angajari, administratia trebuie sa se comporte cu prudenta. Lucian Croitoru consilier al guvernatorului BNR

Curriculum Vitae