Spuneam ca ajustarea trebuie sa vina mai ales din sectorul public, deoarece sectorul privat isi ajustase deja deficitul extern cu aproximativ 4,5 puncte procentuale in 2008, iar Guvernul mersese in directia nedorita, crescand propriul deficit cu 2,9 puncte procentuale, la 5,2% din PIB. In decembrie, datele faceau plauzibila o crestere economica de aproximativ 2%, iar Guvernul a dorit sa mearga in directia cea buna, adoptand ca tinta un deficit bugetar de 2% din PIB. Dar, aparent surprinzator, deficitul bugetar negociat cu FMI este de 4,6% din PIB. Pentru prima data, din negocieri rezulta o tinta de deficit bugetar mai mare decat cea dorita initial de Guvern.
Noua tinta reflecta trei lucruri. Primul, ca situatia economica s-a deteriorat si vom avem o contractie a PIB-ului de 4%, pierderea de venituri fiind mai mare decat reducerea cheltuielilor. Al doilea, ca efortul de ajustare a deficitului extern va fi tot al sectorului privat. Al treilea, ca sectorul public are nevoi mari de finantare intr-o perioada cand bancile sunt reticente in a extinde creditarea si costul capitalului este ridicat. In acelasi timp, autoritatile sunt decise sa permita ca o crestere economica mai mare decat cea prognozata sa fie reflectata intr-un deficit bugetar mai mic, aratand intentia de a participa mai mult la reducerea deficitului extern al tarii. In continuare, ma voi referi la reducerea RMO. Acestea reprezinta un “impozit” de 40% pe care BNR il retine pe fiecare euro eligibil intrat in banci, comparativ cu 2% in alte tari din regiune sau din zona euro. Acestea sunt costuri mari pentru bancile din Romania pe durata cat banii stau la BNR. Dar “impozitul” a fost necesar pentru a atenua creditarea frenetica de pana in 2008, care crea riscuri pentru stabilitatea financiara. Acum creditarea s-a redus drastic. Este normal ca banii sa fie returnati bancilor. Pentru aceasta, BNR va reduce gradual rezervele obligatorii. Rezervele eliberate pot fi folosite de banci pentru a relua creditarea, dar ar putea foarte bine sa fie trimise de banci la “mamele” lor in strainatate, ceea ce ar scadea rezervele internationale ale BNR. Multi spun ca acordul cu FMI vizeaza sprijinirea bancilor. Dar aceasta viziune este gresita. Acordul vizeaza asigurarea stabilitatii macroeconomice, inclusiv prin compensarea pierderii de rezerve oficiale. Pe masura ce companiile vor cumpara valuta pentru a-si rambursa datoriile externe, leul va tinde sa se deprecieze. Banii de la FMI vor inlocui atat rezervele care vor fi utilizate pentru asigurarea stabilitatii leului, cat si pe cele induse de reducerea rezervelor obligatorii. Iar daca reducerea “impozitului” va ajuta bancile, cu atat mai bine, caci nu ne dorim frictiuni financiare care sa contracte si mai mult economia. Astazi, bancile centrale ale lumii incearca sa reinstaureze stabilitatea financiara pentru a iesi din recesiune si a evita depresia economica.
Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR
