“Imprumuturile in lei provin din urmatoarele surse: din depozite in lei si din depozite/imprumuturi in euro la banci, schimbati in lei pe piata valutara, apoi imprumutati”, scrie Mihai Marcu. “Ca sa scada dobanzile, fie oamenii sau firmele trebuie sa depoziteze mai multi lei, fie trebuie sa intre mai multi euro in bancile comerciale. Acum nu mai intra euro de la bancile-mama (intrebarea se pune daca vor fi reinnoite creditele existente, nici vorba de majorarea lor), iar oamenii nu au ce sa mai depuna. Adica, daca la 14% dobanda anuala la lei si inflatie de 6,8% au adus x lei, cat sa fie dobanda ca sa depuna oamenii 2x lei? 40%? Cealalta parte a ecuatiei, cererea de imprumuturi in lei arata asa: statul se imprumuta foarte mult, atat prin emisiuni de titluri, cat si prin atrageri directe de depozite de la banci. Sectorul privat ar vrea si el sa se imprumute, nu pentru dezvoltare (pentru ca e recesiune), ci ca sa mai amane falimentul printr-un rollover al datoriilor existente, insa bancile prefera sa imprumute statul, fara riscuri.”
economiapentrutoti.blogspot.com
