La început a părut un simplu schimb de replici, în limitele uzanțelor diplomatice, între miniștrii de Externe ai Rusiei și României, cu prilejul vizitei întreprinse în această vară de Titus Corlățean la Moscova.
Potrivit comunicatelor oficiale, lucrurile au stat cam așa: șeful diplomației române a afirmat că viitorul Republicii Moldova trebuie decis de către cetățenii acesteia. Lucru cu care omologul său, Serghei Lavrov, s‑a declarat de acord. Convergență de opinii? Deloc! În realitate, fiecare dintre părți înțelegea cu totul altfel „voința“ poporului moldovean. De fapt, era semnalul implicit al declanșării unei adevărate competiții pentru „cucerirea“ Republicii Moldova. O competiție al cărei moment decisiv va fi la alegerile de anul viitor.
Votul din 2014 este considerat crucial. În acest moment, în rândul alegătorilor din Republica Moldova, opțiunile proeuropene și cele proestice se împart în părți aproximativ egale. Cât privește unirea cu România, despre care președintele Băsescu amintea nu de mult, opțiunile se cifrează între 5 și 15%, în funcție de cine realizează sondajele. Și, foarte probabil, mulțimea alegătorilor prounire este inclusă în cea a proeuropenilor. Chiar dacă o asemenea idee este cu greu acceptată în rândul opiniei publice din România, statalitatea Republicii Moldova este o realitate. De altfel, o realitate recunoscută pe plan internațional, prima dată, chiar de către București. În plus, statalitatea a devenit o realitate și pe teren, chiar dacă se poate purta o discuție legată de viabilitatea statului de peste Prut. Un lucru este însă cert: elitele politice de la Chișinău, chiar și cele proeuropene, vor lăsa cu greu independența lor de dragul unei uniri cu România. De ce ar „coborî“ ei de la rangul de miniștri la cel de, să spunem, prefecți sau șefi de regiuni? Bătălia pentru viitorul țării, spre Est sau spre Vest, se anunță extrem de strânsă. Iar o eventuală revenire la putere a comuniștilor ar putea însemna ieșirea țării din orbita europeană, pe timp nedefinit, dat fiind climatul puțin favorabil extinderii, existent chiar în Uniunea Europeană.
Dar, până atunci, urmează un alt moment important, în noiembrie: Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Republica Moldova așteaptă de la această reuniune undă verde pentru tratatul de asociere și liber schimb cu Uniunea Europeană, precum și acordul privind desființarea regimului de vize. Summitul din noiembrie ar putea însemna un punct important în beneficiul „partidei“ proeuropene. În plus, România se pregătește să spargă monopolul Gazprom din Republica Moldova, odată cu inaugurarea lucrărilor la gazoductul Iași‑Ungheni. Un proiect de 26 de milioane de euro, din care un sfert sunt fonduri europene nerambursabile. Companii din România, precum Romgaz sau OMV Petrom, vor putea intra pe piața moldovenească, dar miza politică a proiectului este cu mult mai importantă. Dovadă și participarea la festivitate a comisarului european pentru Energie, Guenther Oettinger. Și nu este deloc întâmplător faptul că inaugurarea lucrărilor a avut loc chiar pe 27 august, adică la 22 de ani de la declararea independenței Republicii Moldova. O independență care va fi consolidată prin eliminarea dependenței de o singură resursă energetică. Și aceasta, sub umbrela Uniunii Europene și cu ajutorul României.
