Creșterea temperaturilor de la un an la altul, extinderea zonelor în care au loc incendii de proporții din cauza încălzirii globale aduc în atenția constructorilor un nou tip de case: cele rezistente la temperaturi extreme și la foc.

În multe situații, focul este mai rapid decât fuga. Acesta este motivul pentru care specialiștii caută soluții pentru realizarea caselor fireproof. Atunci când se declanșează un incendiu de proporții, în care sunt afectate nu doar vegetația sălbatică, ci și zone extinse locuite de oameni, o casă construită cu materiale rezistente la foc nu este de ajuns. Este nevoie de un adăpost fireproof.

În prezent, cele mai extinse zone afectate de incendii sunt Australia și SUA. Anul trecut, incendiile extinse au pus în pericol viața oamenilor și în Europa. În iulie 2022, Sistemul european de informare privind incendiile forestiere anunța că 19 țări se aflau în „pericol extrem” de incendii de vegetație, începând cu Portugalia și Spania, în sud-vest, și terminând cu Albania și Turcia, în sud-est. Zeci de mii de oameni au fost evacuați și mii de hectare arse în Spania, Franța, Germania, Italia și Grecia, iar pompierii s-au luptat cu focul mai multe zile.

Încălzirea globală pune pe masă scenariul extinderii zonelor de risc pentru incendiile de vegetație, un scenariu cât se poate de real. 

Modelul australian

În condițiile în care schimbările climatice fac mai multe comunități vulnerabile la foc în întreaga lume, adaptarea poate necesita mai multe schimbări sociale decât ingineria materialelor, scrie technologyreview.

Ca răspuns la amenințarea din ce în ce mai mare, unele instituții și comunități din SUA iau ca exemplu Australia, unde oficialii au folosit încă din anii 1990 o politică de „plecați devreme sau stați și apărați”. Dar chiar și această strategie pare să nu mai fie eficientă, după incendiile de Sâmbăta Neagră din 2009, din Australia, când mai mult de jumătate din cele 173 de persoane ucise se adăpostiseră într-o casă. 

SUA, dar și alte state aflate deja sub amenințarea focului, au întârziat să adopte politici de adăpostire pe loc pentru incendii. Cercetătorii și pompierii nu au căzut de acord cu privire la știința care ar trebui să ghideze planificarea.

„Trebuie să trecem peste ideea că cel mai bun lucru este să evacuăm”, spune expertul Crystal Kolden, profesor la Universitatea din California, Merced. „Obișnuiam să avem adăposturi comunitare împotriva bombelor, nu? Acestea sunt din punct de vedere funcțional adăposturi comunitare de incendiu. Dacă vrem cu adevărat să construim comunități rezistente la foc, trebuie să le avem pe acestea în continuare.”

Adăposturile rezistente la foc

Știința de bază a prevenirii arderii unei clădiri nu este deosebit de tehnologică sau costisitoare, dar este contraintuitivă față de modul în care ne raportăm de mult timp la incendii. În anii 1970, Jack Cohen a inițiat conceptul de „spațiu apărat”, o zonă curățată de vegetație inflamabilă sau alt combustibil în jurul unei structuri. Serviciul Forestier din SUA a ignorat în mare măsură această strategie: o poziție defensivă în loc de una ofensivă pe care Serviciul Silvic a adoptat-o ​​timp de aproape 100 de ani. Iar acest lucru este valabil nu doar pe continentul american. 

Diferența este că, în prezent, în SUA, au apărut noi reglementări. De exemplu, standardele de construcție din California pentru zonele sălbatice cu risc de incendiu ridicat impune 30 de metri de spațiu deschis în jurul structurilor. Alte măsuri de protejare a casei, la scară relativ mică și accesibile: înlocuirea acoperișurilor inflamabile, sisteme speciale pentru ferestre, folosirea plasei de sârmă fină pentru a acoperi orificiile de ventilație unde ar putea pătrunde scântei. Forma construcției este și ea importantă: acoperișuri plate, ferestre din oțel, linii curate care nu lasă poartă de intrare pentru foc. Fiecare incendiu devastator arată punctele slabe ale unei case și poate duce la inovații.

Cartiere rezidențiale protejate de foc

Problema incendiilor este una cât se poate de actuală și necesită măsuri urgente în anumite regiuni. De exemplu, peste 2,7 milioane de californieni trăiesc în locuri cu un risc ridicat sau extrem de mare de incendiu, începând cu 2007. Un nou ghid emis în octombrie 2022 de procurorul general al statului California cere în mod explicit agențiilor locale „să evite dependența excesivă de planurile de evacuare ale comunității” și să ia în considerare opțiunile de adăpostire pe loc.

Teoretic, casele individuale pot servi și ca adăposturi, în condițiile potrivite. În 2004, cinci comunități din Rancho Santa Fe, o parte bogată, semi-rurală din San Diego au fost proiectate cu acest lucru în minte. Mii de case au fost construite pentru a rezista la aprindere. Fiecare casă a fost considerată a fi construită conform standardelor de adăpost pe loc, cu construcție și materiale rezistente la aprindere - o abordare de ultimă oră pentru acea vreme, deși standardele au fost adoptate de atunci în codurile de stat și locale. Evacuarea timpurie este încă întotdeauna principalul plan de urgență, iar drumurile sunt proiectate pentru a o facilita. Fortificația oferă comunităților – atât structurilor, cât și oamenilor care se adăpostesc în ele – o șansă suplimentară de supraviețuire. Dar, pentru construcțiile făcute anterior, o reconfigurare și o izolare de pericolele focului sunt mai greu de făcut. În plus prețul unei case într-un astfel de cartier este prohibitiv: o casă de 300 de metri pătrați cu trei dormitoare din Rancho Santa Fe s-a vândut cu 3,2 milioane de dolari în 2022, scrie technologyreview. Casele la prețuri mai mici nu oferă această protecție.

Case la prețuri accesibile

Soluții pentru cei care nu își permit adăposturi extrem de scumpe sunt căutate de echipe de cercetători. Printre aceștia se numără Michele Barbato, Profesor de Inginerie Civilă și de Mediu, director al Centrului de Cercetare pentru Adaptarea Climatului UC Davis. El și echipa lui încearcă să găsească modalități de a construi case la prețuri accesibile, care să reziste la capriciile vremii.

„Am ajuns să ne uităm înapoi la o soluție foarte veche – ceva care există de mai bine de 10.000 de ani.” Acea „tehnologie” era noroi, sau mai degrabă o formă proiectată a acesteia numită blocuri de pământ comprimate și stabilizate, scrie un articol de pe site-ul Universității California.

De la locuințele nativilor americani din Colorado până la vechea Moschee Djenné din Mali, structurile de noroi și chirpici au rezistat timpului. Adică atunci când nu se prăbușesc în cutremure și uragane. O diferență cheie este ingineria solidă din punct de vedere structural, a spus Barbato.

Fabricate la fața locului cu, în principal, sol și apă, blocurile de pământ au apărut în anii 1960 ca un mijloc de construcție eficient din punct de vedere energetic și ecologic. Barbato și colegii au lucrat pentru a înțelege și îmbunătăți performanța blocurilor de pământ pentru toate tipurile de provocări climatice și dezastre.

Ca membru al facultății la Universitatea de Stat din Louisiana, el a testat-o ​​pentru uragane, tornade și cutremure. Testele au demonstrat că, atunci când sunt proiectate corect, blocurile de pământ comprimate și stabilizate pot rezista cutremurelor cu magnitudinea 7, uraganelor de categoria 5 și tornadelor de rata 3 fără a pune în pericol vieți.

Sute de construcții din pământ pot fi făcute folosind pământul de pe șantier, fără să mai fie nevoie de prea multe materiale de transportat. Bine izolate și eficiente din punct de vedere energetic, acest tip de material acționează ca un perete respirator, menținând nivelurile de încălzire, răcire și umiditate la intervale optime. Nu arde. În prezent, acest material de nișă este mai des întâlnit la o casă ecologică decât într-un cartier obișnuit. 

„Atunci când casele ard într-un incendiu, lucrurile care ard nu sunt doar din lemn, iar ceea ce nu este din lemn înrăutățește situația, cu adevărat.” Fumul transportă nu numai cenușa și particulele copacilor, ci și cele ale caselor, mașinilor, metalelor. Pe scurt, toxine. 

„Mulți ar spune că nu știm nimic despre asta”, a spus Barbato. „Am lucrat la acest material timp de aproape 10 ani și știu că pământul nu arde. A fost un fel de a adăuga doi cu doi.”

Casele din România

Majoritatea construcțiilor rurale vechi sunt făcute din materiale naturale – chirpici, piatră, baloți de paie, lut și pământ – dar, deși termic sunt mai performante, asta nu le face rezistente la foc. Inițiative private de construcție a caselor din pământ apar ca încercări izolate, au de înfruntat testul rezistenței din punctul de vedere al businessului și sunt căutate de un număr mic de viitori proprietari.