Nu e niciun secret că terenul agricol este foarte fragmentat în România – dimensiunea medie a unei parcele este de 0,45 hectare, fiecare proprietar deţinând în medie 4,8 parcele. Totuşi, treptat situaţia se schimbă, pe măsură ce micii fermieri ies din peisaj după ce renunţă la terenuri. Astfel, între 2002 şi 2010 au dispărut din România circa 600.000 de mici exploataţii agricole deţinute de persoane fizice, în cele mai multe cazuri pământurile fiind vândute către companii. S-a ajuns azi ca 12.000 de fermieri (0,3% din total) să deţină 34% din suprafaţa agricolă a ţării, arată un studiu realizat anul trecut de Asociaţia Eco Ruralis din Cluj Napoca, care atrage atenţia asupra intensificării fenomenului de acaparare a terenurilor de către marii investitori („land grabbing“). Care fenomen poate duce la creşterea migraţiei din mediul rural, la majorarea gradului de sărăciei a locuitorilor de la sat, dar şi la pierderea ireversibilă a unor tradiţii şi a unui mod de viaţă.   Acelaşi document estima că un milion de hectare (circa 13% din terenul arabil al României) ajunseseră să aibă proprietari străini. Asta în ciuda moratoriului de şapte ani (din 2007 până în 2014) prin care cetăţenii şi firmele de peste hotare nu au avut dreptul să achiziţioneze teren agricol în România. Dar care a fost ocolit foarte simplu, cumpărând terenul prin companii înfiinţate în ţara noastră, dar având acţionari străini.   mai multe, pe capital.ro