Când a început să vuiasca sala, tovarăşilor li s-a făcut frică, iar când s-a dărâmat peretele de lângă prezidiu, toţi cei 300 de tovarăşi s-au bulucit spre ieşire.
A doua zi, tovarăşul prim-secretar a sunat la centru: "Oraşul a fost distrus în proporţie de 80%", declara acesta deşi nu fuseseră afectate mai mult de 5% din case. Când s-a anunţat sosirea "celui mai iubit tovarăş", pentru ca realitatea să corespundă cu declaraţia, restul de 75% din clădiri au fost demolate de escavatoare şi buldozere.
A început atunci "industrializarea" oraşului de la Dunăre
Citeşte mai multe despre dezastrul comunist de la Zimnicea
citeşte şi 36 de ani de la cel mai devastator eveniment din istoria postbelică a României
