In perioada care urmeaza, politica monetara va fi conditionata de trei aspecte: evolutia economiei globale, a conditiilor macroeconomice interne si a masurilor care trebuie luate pentru adoptarea euro, preconizata pentru 2014. Toate aceste aspecte vizeaza orizonturi de timp diferite. Cum efectele politicii monetare au intarzieri de unu-doi ani pana la propagarea lor completa in economie, este clar ca evaluarea ex-post a actiunilor de politica monetara va avea, inerent, un grad ridicat de incertitudine.
In contextul economic actual, de reducere a activitatii economice, BNR se afla in ipostaza de invidiat de a avea mijloacele necesare relaxarii politicii monetare. In primul rand, rata reala a dobanzii, calculata fata de rata de referinta a politicii monetare, este de peste 3%. In contrast, aceasta este de aproximativ 0,4% in Polonia si Cehia. In al doilea rand, in Romania, rata rezervelor minime obligatorii (RMO) este de la 9 pana la 20 de ori mai mare la depozitele in lei, respectiv in valuta fata de rata din zona euro. Insa, din acest punct de vedere, calendarul de aderare la zona euro poate fi un factor de constrangere suplimentar.
Orice tara care adera la zona euro are nevoie de un program pe termen mediu, necesar, in primul rand, armonizarii politicii monetare a bancii centrale nationale cu cea a Bancii Centrale Europene (BCE). Teoretic, aceasta ar insemna ca nivelul RMO in Romania sa scada pana in 2012, momentul preconizat al intrarii in mecanismul ratei de schimb, la nivelul BCE de 2%.
Practic insa, aceasta tinta ar trebui sa fie atinsa candva la inceputul anului 2011, adica aproximativ doi ani de acum incolo. Timp care lasa putin loc unei abordari incrementale, uniforme , de reducere a RMO. Astfel, si procesul de evaluare a efectelor actiunilor politicii monetare in economie va fi incomplet. In plus, in cazul in care presiunile deflationiste persista si cresterea economica va fi periclitata, BNR va trebui sa reduca rata dobanzii politicii monetare mai agresiv decat ar fi de dorit.
Elementele de strategie a politicii monetare ce tin de adoptarea euro trebuie corelate cu obiectivele declarate ale BNR pe termen scurt, adica mentinerea inflatiei cat mai aproape de tinta si asigurarea unei oarecare stabilitati a cursului de schimb.
Provocarea BNR este de a inscrie politica monetara pe o traiectorie care sa duca la o convergenta a acesteia cu cea a BCE si de a-si integra astfel diversele obiective cu orizonturile de timp aferente. Aceasta, in pofida incertitudinii ridicate care persista pe pietele financiare.
