„Mă numesc Peter Piot şi sunt unul dintre cei care au descoperit virusul Ebola, în 1976. În 1976, când aveam 27 de ani, făceam practică în domeniul microbiologiei şi bolilor infecţioase şi într-o zi, în septembrie, am primit cu o cursă aeriană o mostră de sânge din Kinshasa, capitala fostului stat Zair. Eprubeta avea ataşată o etichetă pe care fusese scrisă întrebarea: "Este febră galbenă?" Mostra fusese luată de la o călugăriţă belgiană, care a murit din cauza unei boli care ar fi putut fi febră galbenă, dar care s-a dovedit a fi, de fapt, Ebola. Aşa că am izolat virusul, iar când ne-am uitat la el cu ajutorul microscopului, am avut surpriza să descoperim ceva cu totul diferit faţă de ceea ce ne aşteptam”, povestește el.
„Am trimis mostrele la Centrul pentru Controlul Bolilor din Atlanta, care ne putea confirma că este vorba, într-adevăr, de un nou virus. Cea mai mare provocare a fost să ne dăm seama ce fel de epidemie era, aşa că am plecat în Congo, fostul Zair. Era vorba de o epidemie ale cărei origini şi mod de transmitere nu le cunoşteam, ceea ce este înfricoşător”, își amintește medicul.
„Ne întrebam dacă se transmite prin ţânţari, prin mâncare, apă... Îţi pui, practic, trei întrebări, legate de timp, loc şi persoane. În ceea ce priveşte timpul, încerci să-ţi dai seama care este modelul. Am văzut că a început în august, a scăzut foarte mult în intensitate şi se diminua treptat. În al doilea rând, este vorba de loc: unde trăiesc oamenii afectaţi. Iar în al treilea rând, cine sunt oamenii afectaţi şi cei care au murit”, spune el.
