Poziția lui Nicuşor Dan după summitul din Alaska. Rolul României în susţinerea Ucrainei

Întâlnirea de la Anchorage, dintre preşedintele american Donald Trump şi liderul rus Vladimir Putin, nu a produs un acord imediat privind oprirea războiului din Ucraina, dar a deschis un nou capitol diplomatic. În lipsa unui progres concret, reuniunea a fost privită mai degrabă ca un gest simbolic, menit să testeze disponibilitatea Moscovei pentru negocieri. În acest context, România îşi reafirmă prin vocea preşedintelui Nicuşor Dan angajamentul ferm de a susţine Kievul şi principiile ordinii internaţionale bazate pe reguli.

Nicuşor Dan: Frontierele nu pot fi schimbate prin forţă

„Ucraina trebuie să îşi decidă singură soarta, iar Rusia nu trebuie să aibă drept de veto. Frontierele internaţionale nu pot fi schimbate prin forţă”, a transmis şeful statului, subliniind că eforturile lui Trump sunt importante doar dacă implică în mod direct Kievul şi dacă duc la un summit trilateral cu participarea Europei.

Declaraţia lui Nicuşor Dan vine într-un moment cheie: Washingtonul reia iniţiativa diplomatică, însă riscul ca negocierile să fie percepute ca o soluţie impusă de marile puteri planează asupra procesului. România, aflată în prima linie a frontierei estice a NATO, insistă asupra unui principiu esenţial: pacea nu poate fi construită fără Ucraina la masa discuţiilor.

În acelaşi timp, Bucureştiul mizează pe menţinerea unităţii transatlantice. „Implicarea SUA este determinantă în procesul de pace, iar pentru noi rămâne esenţială coordonarea strânsă între UE, SUA şi NATO”, a punctat preşedintele. Mesajul reflectă preocuparea României de a evita fisuri între aliaţii occidentali, în condiţiile în care unele capitale europene privesc cu prudenţă reactivarea canalelor directe dintre Trump şi Putin.

Dincolo de dimensiunea simbolică a summitului, poziţia României transmite o linie de continuitate: sprijin ferm pentru Kiev, refuzul oricărei concesii teritoriale către Moscova şi accentul pus pe garanţii de securitate clare în cadrul „Coaliţiei de Voinţă”. Pe termen scurt, lipsa unei soluţii imediate înseamnă menţinerea conflictului într-un „status quo” fragil, dar Bucureştiul priveşte spre etapa următoare – presiunea concertată asupra Rusiei şi integrarea Ucrainei într-un cadru de securitate stabil, garantat transatlantic.

Astfel, summitul din Alaska nu schimbă fundamental ecuaţia, dar marchează începutul unei faze noi în care România îşi reafirmă rolul de actor responsabil şi de aliat loial atât Kievului, cât şi unităţii occidentale.