Foarte multe branduri asteapta de la PR un sprijin pentru a transmite publicului lor, intr-un mod cat mai eficient si imaginativ, diferite informatii. Un mijloc de a-si convinge publicul de valoarea sa. Daca publicul descopera insa puncte slabe ascunse, intregul demers se va intoarce impotriva brandului. De aceea, PR-ul unidirectional poate fi extrem de eficient pentru unele branduri, dar ruinator pentru altele. Sa tragem de aici concluzia ca acele branduri nu pot beneficia de sprijinul PR-ului? Daca ne referim la PR-ul unidirectional, raspunsul este categoric afirmativ. Daca luam insa in considerare PR-ul ca forma bidirectionala de comunicare, in mod cert nu va exista o astfel de discriminare. Si asta pentru ca PR-ul are sarcina de a informa brandul cu privire la opiniile, cerintele, reactiile publicului sau. Apar aici doua probleme: in primul rand, este mult mai complicat de descoperit, de inteles si de interpretat corect, reactia si mesajele publicului. In al doilea rand, de foarte multe ori oamenii de decizie din cadrul unui brand nu sunt deloc dispusi sa accepte, sa primeasca semnale negative. Exista astfel o forma unidirectionala de PR. Ea se datoreaza precaritatii oamenilor de PR care o practica, dar, in egala masura, si reprezentantilor brandului care contracteaza astfel de servicii. In timp, aceasta practica se intoarce insa impotriva lor.
Confruntarea cu realitatea ii obliga insa si pe cei din PR, si pe cei din managementul brandurilor sa abandoneze treptat PR-ul unidirectional si sa promoveze un PR bidirectional care pune accentul pe mesajele transmise de public.
