Această viziune a fost cel mai clar exprimată de distinsul economist şi prieten al meu Laurian Lungu, care a arătat că gradualismul ar putea fi uşor ajustat în perioada următoare, pentru a urma mai ferm reducerea inflaţiei. Mă alătur acestor discuţii, deoarece sunt utile.
Sunt adeptul ideii că prudenţa este cheia în conducerea cu succes a politicii monetare, mai ales în perioade cu incertitudine ridicată. Prudenţa este un concept destul de vag, dar implică suficient de clar aversiunea faţă de riscurile care ar putea afecta obiectivele privind inflaţia şi stabilitatea financiară. Astfel, pentru cei care cred că inflaţia va scădea mai repede, o reducere de 50 pb poate să pară graduală. În schimb, pentru cei care cred că persistenţa inflaţiei este mare şi va domina formarea inflaţiei, o reducere similară a ratei dobânzii poate să pară excesivă (cold turkey).
Decizia de politică monetară este bazată atât pe modelul matematic care reflectă structura economiei, cât şi pe judecata informată. În principiu, odată ce este stabilit comportamentul ratei nominale a dobânzii, gap-ul curent al producţiei depinde de gap-urile anticipate ale producţiei şi de inflaţia anticipată şi trecută. La rândul ei, inflaţia curentă depinde de gap-ul curent al producţiei şi de inflaţia anticipată şi trecută. Prudenţa este necesară, deoarece, uneori, structura economiei se poate schimba rapid, făcând ca unii factori să aibă o influenţă atipică asupra inflaţiei.
De exemplu, în România, gap-ul producţiei a devenit puternic negativ, dar contribuie puţin la reducerea inflaţiei. Poate că, dacă în locul gap-ului producţiei am folosi gap-ul costului marginal, am vedea o influenţă mai mare asupra inflaţiei. Dar şi acest lucru este improbabil, din moment ce, aşa cum bine observă Laurian Lungu, în România, competiţia monopolistă contribuie doar parţial la formarea preţurilor. Dacă această competiţie ar funcţiona bine, creşterile consecutive ale preţurilor producţiei industriale (PPI) din aprilie, mai şi iunie ar indica o accelerare a inflaţiei în viitor. Chiar şi cu distorsiunile existente în competiţie, creşterea amintită a PPI este un factor care justifică prudenţă în reducerea ratei dobânzii.
Factorul care pare să acţioneze mai puternic asupra inflaţiei în prezent este componenta inerţială. Ştim că nu toate firmele ajustează preţurile în acelaşi timp. Cu atât mai mult, în condiţii de incertitudine, unele firme stabilesc preţurile la niveluri anterioare, ceea ce explică ritmul relativ scăzut al dezinflaţiei. Există multe cauze pentru comportamentele inerţiale ale preţurilor, inclusiv incertitudinea din aria fiscală.
Toate cele de mai sus justifică prudenţă în reducerea ratei dobânzii. În plus, rata dobânzii este doar o componentă a relaxării politicii monetare. În condiţii de criză, reducerea rezervelor minime obligatorii, pe care BNR a început-o, şi managementul adecvat al lichidităţii pot fi chiar mai importante.
Lucian Croitoru este consilierul guvernatorului BNR. A fost reprezentantul României la FMI şi este autorul a numeroase cărţi şi articole de specialitate
