Suspendarea livrărilor de petrol kazah prin terminalul CPC de la Novorossiisk, după atacurile repetate asupra petrolierelor din Marea Neagră, deschide unul dintre cele mai serioase scenarii de risc pentru securitatea energetică a României din ultimii ani. Deși autoritățile susțin că nu există un pericol imediat pentru aprovizionarea cu carburanți, o prelungire a blocajului timp de câteva săptămâni ar putea obliga statul să activeze mecanismele de urgență prevăzute de lege, inclusiv utilizarea rezervelor strategice și, în scenariul extrem, raționalizarea consumului.
România depinde în mare măsură de petrolul kazah
Vulnerabilitatea României este dată de structura importurilor de țiței. Peste jumătate din petrolul procesat în rafinăriile românești provine din Kazahstan, iar rafinăria Petromidia, cea mai mare din țară, funcționează în principal cu această materie primă.
În prezent, blocajul afectează exporturile prin Consorțiul Conductei Caspice (CPC), ruta prin care aproximativ 80% din petrolul kazah ajunge la terminalul rusesc Novorossiisk, înainte de a fi încărcat pe petroliere cu destinația Marea Neagră.
Dacă această situație se prelungește, impactul nu va mai fi doar unul comercial, ci va deveni o problemă de securitate energetică națională.
Primele două săptămâni pot fi gestionate
În prezent, România dispune de suficiente stocuri comerciale, iar mai multe petroliere se află deja în drum spre terminalele românești.
În primele aproximativ zece zile, lipsa livrărilor poate fi compensată din:
stocurile operaționale ale rafinăriilor;
încărcăturile deja contractate;
fluxurile logistice aflate în tranzit.
În această etapă, efectele asupra consumatorilor ar putea fi limitate la fluctuații ale prețurilor la pompă, fără probleme privind alimentarea.
După două săptămâni apar primele probleme
Dacă livrările din Kazahstan nu sunt reluate, rafinăriile vor începe să reducă ritmul de procesare.
Consecințele ar putea include:
diminuarea producției de benzină și motorină;
creșterea importurilor la prețuri mai ridicate;
majorarea prețurilor la carburanți;
presiuni suplimentare asupra lanțurilor logistice.
Premierul interimar Ilie Bolojan a declarat deja că Rompetrol caută surse alternative de aprovizionare și estimează că, în lipsa unei soluții rapide, Petromidia ar putea reduce producția cu 10-15% în luna august.
După o lună poate începe adevărata criză
Specialiștii apreciază că pragul critic apare dacă blocajul persistă aproximativ o lună.
În acel moment:
rezervele comerciale încep să se epuizeze;
importurile alternative devin insuficiente;
România trebuie să utilizeze stocurile strategice.
Situația este complicată și de faptul că rafinăria Petrotel Lukoil funcționează cu restricții, pe fondul sancțiunilor internaționale, ceea ce lasă practic doar Petromidia și Petrobrazi să asigure cea mai mare parte a necesarului de carburanți.
România are obligația să păstreze rezerve pentru 90 de zile
Conform Legii nr. 85/2018, România trebuie să dețină stocuri minime echivalente cu 90 de zile de importuri nete de petrol și produse petroliere.
În total, rezervele se ridică la aproximativ două milioane de tone echivalent petrol.
Aceste stocuri sunt administrate în principal de operatorii din piață:
OMV Petrom;
Rompetrol Rafinare;
Lukoil;
MOL România;
Oscar Downstream.
Doar aproximativ 2% sunt păstrate direct de Administrația Națională a Rezervelor de Stat, iar circa 45% din întreaga rezervă este depozitată în alte state partenere, conform obligațiilor europene.
Ce poate face Guvernul
În cazul agravării situației, autoritățile dispun deja de un cadru legal pentru intervenție.
Prima măsură ar fi autorizarea eliberării controlate a rezervelor strategice pentru alimentarea rafinăriilor și menținerea producției.
Dacă presiunea asupra pieței continuă, Guvernul poate adopta măsuri suplimentare pentru evitarea cumpărăturilor de panică.
Acestea pot include:
limitarea cantității de carburant cumpărată la fiecare alimentare;
interzicerea vânzării combustibilului în recipiente portabile;
prioritizarea aprovizionării infrastructurii critice.
Combustibilul disponibil ar fi direcționat cu prioritate către:
Ministerul Apărării;
Ministerul Afacerilor Interne;
serviciile de ambulanță;
transportul alimentelor și medicamentelor;
transportul public.
Raționalizarea, doar într-un scenariu extrem
Legislația permite inclusiv măsuri excepționale dacă securitatea energetică este grav afectată.
În baza OUG nr. 1/1999 privind regimul stării de urgență, statul poate introduce:
raționalizarea consumului;
plafonarea prețurilor;
alimentarea pe baza unor bonuri speciale;
restricții de circulație în funcție de numărul de înmatriculare (zile pare și impare).
Un asemenea scenariu este însă considerat unul de ultimă instanță și ar presupune o deteriorare semnificativă a situației din Marea Neagră și imposibilitatea găsirii unor surse alternative de aprovizionare.
Există soluții pentru evitarea unei crize
Operatorii din piață încearcă deja să reducă dependența de terminalul CPC.
Printre variantele analizate se numără:
achiziții urgente de țiței din Azerbaidjan;
importuri din Africa sau Orientul Mijlociu;
redirecționarea petrolului kazah prin conducta Baku–Tbilisi–Ceyhan și terminalele din Turcia.
Aceste soluții există, însă presupun costuri logistice mai mari și, implicit, prețuri mai ridicate la pompă.
Criza nu este inevitabilă, dar timpul devine factorul decisiv
În prezent, România nu se confruntă cu o penurie de carburanți, iar autoritățile exclud necesitatea utilizării rezervelor strategice în perioada imediat următoare.
Totuși, dacă exporturile de petrol kazah prin Marea Neagră rămân blocate săptămâni la rând, efectele vor depăși nivelul unei simple creșteri de preț. Pentru o țară care își acoperă cea mai mare parte a necesarului de țiței din import, durata blocajului devine principalul factor care poate transforma o problemă logistică într-o veritabilă criză de securitate energetică.
