România și Serbia au semnat un  memorandum de înțelegere privind schimbul de informații pentru viitoarea hidrocentrală Porțile de Fier III (”Djerdap 3”) pe Dunăre. Investiția, estimată la aproximativ 2,6 miliarde de euro, este considerată una dintre cele mai importante inițiative energetice din regiune. Bucureștiul își condiționează sprijinul prin respectarea unor cerințe tehnice clare.

Memorandumul a fost semnat în cadrul unei întâlniri dintre reprezentanții Guvernului României și ministrul Mineritului și Energiei din Serbia, Dubravka Dedovic Handanovic. Documentul are rolul de a facilita schimbul de informații și cooperarea dintre cele două state în etapa de pregătire a investiției. Premierul interimar Ilie Bolojan a subliniat că România își dorește o colaborare mai strânsă cu Serbia în domeniul energetic, amintind că proiectele gigant Porțile de Fier I și II este dovada că cele două țări pot dezvolta cu succes investiții comune de amploare.

Noua hidrocentrală, vizavi de Mehedinți, va avea 2.400 MW

Noua hidrocentrală ar urma să fie construită pe malul drept al Dunării, pe teritoriul Serbiei, vizavi de județul Mehedinți. Serbia mizează pe sprijinul tehnic și financiar american în acest proiect de amploare. Cu o capacitate instalată estimată la 2.400 MW, Porțile de Fier III ar deveni una dintre cele mai mari hidrocentrale din sud-estul Europei. Proiectul este conceput ca o centrală cu acumulare prin pompaj. În perioadele în care producția de energie este mai mare decât consumul, apa va fi pompată într-un rezervor amplasat la altitudine, iar în orele de vârf aceasta va fi eliberată pentru a produce electricitate. Sistemul este văzut ca o soluție pentru stocarea energiei și echilibrarea rețelei electrice, într-un context în care sursele regenerabile au o pondere tot mai mare.

România și Serbia pregătesc Porțile de Fier III. De ce cere România garanții

Deși susține dezvoltarea proiectului, Guvernul României insistă ca noua investiție să nu afecteze funcționarea hidrocentralelor Porțile de Fier I și II, operate în comun de România și Serbia.

Autoritățile române solicită garanții că exploatarea noii centrale nu va reduce producția de energie a instalațiilor existente și nu va crea probleme pentru navigația pe Dunăre. Principala îngrijorare este că transferul unor volume mari de apă către rezervorul superior ar putea modifica regimul de exploatare al lacului de acumulare și, implicit, randamentul actualelor hidrocentrale.

Fostul ministru al Energiei, Virgil Popescu, avertiza în trecut că o astfel de situație ar putea apărea dacă România, prin Hidroelectrica, nu va avea un rol în administrarea proiectului.

Autoritățile de la Belgrad susțin că evaluările realizate până în prezent nu indică efecte negative asupra hidrocentralelor existente. Totuși proiectul se află într-o etapă incipientă, iar impactul real va putea fi stabilit doar după realizarea unor studii tehnice și de mediu detaliate.

Viitorul proiect completează istoria colaborării dintre cele două state pe Dunăre.

, construită între 1964 și 1972, este cea mai mare hidrocentrală din România, apoi a fost realizată Porțile de Fier II, în perioada 1977–1986. Cele două amenajări hidrotehnice au contribuit la producerea energiei electrice și la modernizarea navigației pe Dunăre, însă au avut și un impact major asupra regiunii. Formarea lacurilor de acumulare a dus la strămutarea unor localități și la dispariția sub ape a insulei Ada Kaleh.

Prin semnarea memorandumului, România și Serbia deschid oficial discuțiile pentru un nou proiect strategic.