Silviu Pop: Spargerea zonei euro, scenariu destul de costisitor, dar posibil. Cum poate fi evitat?

Hai s-o luăm altfel: din perspectiva investitorilor pe termen mai lung, dar şi a speculatorilor. Datoria publică şi starea finanţelor publice ale multor ţări europene reprezintă un motiv de îngrijorare şi de posibil faliment chiar. Dar dacă am privi cifrele, negru pe alb, am vedea că Statele Unite sunt mai riscante decât majoritatea ţărilor din zona euro, inclusiv decât Portugalia sau Spania, având un deficit bugetar şi o datorie publică mai mare.

În 2009, după metodologia ESA95, zona euro a avut un deficit bugetar de 6,3% din PIB, iar SUA de 11,2% din PIB. Datoria publică medie pe zona euro este de 79,1% din PIB faţă de 92,2% din PIB în SUA (unde, atenţie, datoria publică va depăşi mărimea economiei în 2012, după estimările Comisiei Europene). Să vă mai spun ceva: doar Grecia şi Italia au o datorie publică mai mare decât SUA ca pondere în PIB, iar la capitolul deficit bugetar, Grecia, Irlanda şi Marea Britanie au avut o cifră mai mare decât Statele Unite.

Aşadar, unde-i problema? Statele Unite au un deficit şi o datorie publică comparabile cu unele state din zona euro (inclusiv cu statele considerate riscante). De ce nu au tăbărât până acum investitorii pe Statele Unite? Ei bine, fiindcă există o maşină de tipărit bani şi exportat inflaţie, pe nume Federal Reserve, care are un singur stăpân: Washington-ul. Şi prin acest instrument numit Fed, nenea Barack Obama şi Congresul se pot împrumuta cât doresc pentru a-şi finanţa deficitul bugetar.

Alta-i situaţia în Europa. Aici există birocraţie, există interese divergente (Germania vs. ceilalţi, nordul UE vs. sudul UE etc.), iar când un stat ar avea nevoie de finanţare, până ca aceasta să vină, ar trece cel puţin câteva săptămâni (în cazul Greciei, cred că au fost mai degrabă luni). Aşadar investitorii reclamă faptul că Uniunea se mişcă prea lent… şi pe bună dreptate, deoarece accesul la finanţare este deseori mai important chiar decât finanţarea propriu-zisă. Uniunea Europeană a remarcat acest lucru şi a anunţat că va aplica din 2013 un mecanism prin care va ajuta statele aflate la ananghie. Dar este abia din 2013… până atunci zona euro mai are de trecut încă doi ani grei, critici, s-ar putea spune.

Citește mai departe comentariul lui Silviu Pop pe Standard.ro