Făurit de mâna unor studenţi entuziaşti, sub coordonarea profesorului Robert Lupu, proiectul „Zupereye“ mai aşteaptă un singur lucru pentru a le putea ajuta pe cele 17 milioane de persoane imobilizate din întreaga Europa: un investitor.
Într-o sală de consiliu a Facultăţii de Automatică şi Calculatoare, Ionuţ Cenac, Adrian Bulat şi Emil Condrea, studenţi în anul al III-lea, îl aşteaptă pe profesorul Robert Lupu, cu oboseala îngreunându-le pleoapele. În acelaşi regim au lucrat şi la proiectarea sistemului cu ajutorul căruia oamenii care au rămas paralizaţi vor putea să comunice cu doctorii sau cu familia folosindu-şi doar ochii.
Se întâlneau mai mereu seara, după ora 20.00, după cursuri şi joburi. Astfel, printre frânturi, au reuşit să creeze un sistem unic nu prin tehnologie şi nici prin apartură, ci prin concept. „N-am inventat noi, acum, roata, însă în acest sens mai există doar cercetări“, explică profesorul Robert Lupu, cadru didactic la Facultatea de Automatică şi Calculatoare a UTI.
Profesorul împreună cu cei trei studenţi şi cu Valentin Siriteanu, student la doctorat, au reuşit să realizeze un sistem prin care persoanele care au fost paralizate de la gât în jos să poată mişca cursorul pe ecranul unui laptop cu ajutorul ochilor, iar în locul în care cursorul se opreşte mai mult de o secundă, se generează, automat, un click.
„Este un proiect destinat facilitării comunicării pentru persoanele care sunt imbolizate şi au probleme locomotorii. Nu se pot mişca deloc, sau sunt în stare aproape vegetativă“, explică Adrian, unul dintre studenţi.
Practic, echipa de la UTI a cumpărat o pereche de ochelari video, pe ale căror lentile se vede ecranul laptopului, proiectat la o distanţă de trei metri, ochelari legaţi printr-o mufă video de laptop. Apoi, sub perechea de ochelari au amplasat o cameră video cu infraroşu, care studiază ochiul şi mişcările acestuia, gestionând mai apoi, cu ajutorul unui algoritm, mişcarea cursorului pe ecranul laptopului - corelată cu cea a ochiului.
Astfel, prin mişcări foarte simple şi naturale, o persoană care nu poate vorbi şi nu se poate mişca poate accesa tastatura modificată de către studenţi, cu litere mari şi care pot fi apăsate cu puţine erori şi cu ajutorul acesteia poate scrie, în timp real, ce mesaj doreşte să transmită.
„De ce s-a ales varianta cu ochii? Pentru a ne adresa mai multor oameni care au diverse dizabilităţi. Ochii erau în majoritatea cazurilor organul pe care puteau să îl controleze integral. Sunt bolile degenerative ale sistemului nervos, în care pierzi, progresiv, controlul asupra corpului, însă nu şi asupra ochilor, care nu încetează să se mişte“, consideră profesorul Robert Lupu.
Proiectul a luat naştere în anul 2010, când profesorul Vlad Cehan, de la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, a gândit un sistem pentru cineva din familie care suferise o formă de paralizie, prin care acesta din urmă să apese pe un buton atunci când prin faţa ochilor îi sunt prezentate imagini corespunzătoare cu nevoile sale.
Proiectul s-a rostogolit de acolo mai departe până a trecut la ideea folosirii ochelarilor video, ce i-a aparţinut lui Robert Lupu, care în 2012 a trecut la sistemul de urmărire a privirii, implicându-l în proiect şi pe Valentin Siriteanu. Prima fază a proiectului presupunea amplasarea unui dispozitiv care scanează privirea la baza monitorului, însă dacă pacientul mişca puţin capul trebuia recalibrat.
Articolul integral pe ziaruldeiasi.ro
