În 2004, Parchetul Naţional Anticorupţie trimitea în judecată 451 de persoane, dar observatorii externi subliniau faptul că era vorba, în marea lor majoritate, de cazuri simple, implicând persoane cu funcţii de execuţie. Şeful PNA, procurorul Ioan Amarie, le spunea criticilor să aibă răbdare, căci instituţia sa are în lucru 40 de dosare de mare corupţie. Până în acel moment, cazurile omului de afaceri Csibi Istvan şi al consilierului guvernamental Fănel Păvălache erau singurele care puteau fi încadrate, cu bunăvoinţă, în această categorie.
Aproape un deceniu mai târziu, în 2013, DNA trimitea în judecată un număr mai mult decât dublu de inculpaţi şi a obţinut şi peste 1.000 de condamnări definitive în dosare mai vechi. Şi, lucrul cel mai important, printre cei trimişi în faţa judecătorilor sau ajunşi deja după gratii se numără membri ai Guvernului şi Parlamentului, oameni cu funcţii importante în administraţia locală ori magistraţi.
Durata proceselor începute pe baza dosarelor DNA reprezintă, încă, o problemă a justiţiei din România. Procesul în care fostul director general al RADET Gheorghe Dabela a fost condamnat, în noiembrie 2013, la şase ani de închisoare pentru luare de mită şi asociere în vederea comiterii de infracţiuni a început în ianuarie 2004, adică în urmă cu aproape zece ani. Procesul în urma căruia fostul ministru al Agriculturii Ioan Avram Mureşan a fost trimis după gratii pentru şapte ani a durat peste opt ani, iar pe rolul instanţelor mai sunt în prezent destule cazuri de corupţie care atentează la „performanţele“ de mai sus.
De exemplu, dosarul „Aparatură medicală pentru penitenciare“, în care este judecat medicul Şerban Brădişteanu, împlineşte zilele acestea şapte ani. „Loteria I“, care îl are în centru pe George Copos, mai are puţin până la opt ani pe rol, la fel ca dosarul „Căprioara“ în care este inculpat preşedintele CJ Vrancea, Marian Oprişan.
articolul integral pe capital.ro
