Inchid ochii si incerc sa refac imaginea, dar nu, nu e posibil. Cum sa fie asa?? Traim secolul vitezei! Nu am trait acele vremuri, sau eram prea mica atunci, ca sa le fi inteles, dar mi-as dori sa le traiesc astazi.
Auzim la TV tot mai multe emisiuni despre trafic, blocaje, radare, despre cum am putea sa facem sa mai deblocam traficul, dar ce folos. Este culmea sa mai cauti in traficul actual din Bucuresti soferi care depasesc viteza legala. In fiecare dimineata plecam de acasa cu speranta ca vom ajunge la timp la serviciu, ca nervii nostri vor fi relaxati si ca vom putea incepe ziua de munca cu zambetul pe buze. Dar cum sa se intample lucrul acesta cand majoritatea sarim in masina parcata in fata casei si incercam sa ne strecuram prin trafic, fiecare prin metode proprii. Sa ajungi peste zi la o intalnire la timp, e un act de mare curaj, si trebuie sa iti iei o marja de timp de cel putin o ora, iar daca vrei sa treci din Est in Vest sau din Sud in Nord, hazardul e cel care poate spune rezultatul!
Intamplator sau nu chiar, la noi, la UPS, problema devine una esentiala, chiar vitala pentru dezvoltarea afacerii, si ma intreb pe zi ce trece unde vom ajunge si cum vom putea rezista. Nu va puteti da seama prin ce trecem intre nervii clientilor care nu pot astepta si nervii curierilor care vad adresa unde trebuie sa ajunga ca pe o Fata Morgana - de neatins. Sa nu mai vorbim de presiunea care le apasa umerii ca trebuie sa isi termine tot ce au de facut azi si ca maine o iau de la capat! Time is money! Pentru noi nu timpul, ci ajunsul la timp este chiar mai mult decat atat - e un atribut al serviciului!
Si iar inchid ochii sa imi inchipui trafic liber, locuri de parcare, oameni relaxati. Dar nu pot sa ii tin inchisi prea mult ca sunt la semafor si s-a facut culoarea verde. Sunt prima in coloana si ma trezeste claxonul prelung al vecinului din spate, care nu poate sa isi accepte nesansa de a nu fi traversat intersectia chiar in secunda cand semaforul a devenit verde.
