Membrii G8 contribuie cu doua treimi din produsul economic global, aproape jumatate din comertul mondial, si asigura trei sferturi din fondurile de ajutor la nivel international, fiind si principalii contribuabili ai ONU, BM sau FMI. Insa, in ciuda ponderii lor economice globale, grupul celor mai industrializate tari pare sa nu reflecte noua ordine mondiala. Tocmai din aceasta pricina, tema principala a ultimului summit din Germania, incalzirea globala, nu a avut prea multi sorti de izbanda in formula actuala care include marii poluatori ai lumii, dar nu in totalitate.
Pus sub semnul ‘‘cresterii economice si al responsabilitatii’‘, si avand pe agenda probleme punctuale, precum rezolvarea statutului provinciei Kosovo, sau generale, precum combaterea saraciei pe continentul african, summit-ul G8 de la Heiligendamm s-a dorit a fi dedicat, in principal, temei incalzirii globale, dar s-a incheiat cu o propunere istorica de largire a cadrului de discutii, prin includerea noilor puteri economice emergente.
In perioada premergatoare reuniunii, Angela Merkel a propus un proiect avand ca obiectiv reducerea pana in 2050 cu 50% a emisiilor de gaze cu efect de sera si pana in 2100 a temperaturii medii globale cu 2tC. ‘‘Planul ar trebui sustinut de orice stat industrializat. Cred ca singurii care nu vor fi de acord cu el vor fi americanii. Ei au propria lor agenda’‘, declara, de altfel, la momentul respectiv, pe aceasta tema, pentru Business Standard, Richard M. O’Ferrall, speakerul verzilor din PE. Fapt adevarat, daca se tine cont de polemicile transatlantice in care au fost implicate mai multe personalitati precum liderul majoritatii democrate din Congresul SUA, Nancy Pelosi, sau premierul britanic, Tony Blair.
Acutizata, in ultimele luni, disputa americano-rusa, privind ‘‘extinderea sistemului defensiv american’‘ in Europa de Est, a parut la un moment dat sa transforme reuniunea intr-o veritabila conferinta privind securitatea mondiala, mai ales ca numerosi politicieni de la Kremlin au facut in aceasta perioada numeroase remarci privind inceputul unui nou ‘‘razboi rece’‘. Lucrurile nu au stat asa, iar summit-ul s-a desfasurat intr-o atmosfera calma, tulburata doar de protestele manifestantilor antiglobalizare, care, ca de fiecare data, in ocazii similare, nu au pierdut prilejul de a se confrunta cu fortele de ordine.
Reuniunea nu a inregistrat nici pierderi, dar nici castiguri majore, asa cum au notat toti analistii. ‘‘Summit-ul G8 a esuat in atingerea obiectivelor propuse de Angela Merkel in domeniul masurilor concrete privind combatearea incalzirii globale’‘, a declarat, pentru Business Standard, Tobias Munchmeier, expert si coordonator de actiuni al Green Peace Germania. Pe de alta parte, insa, expertul Green Peace considera ca acest summit ‘‘a contribuit la realizarea a doi pasi importanti, anume: faptul ca presedintele american a fost convins ca eforturile tarii
sale de combatere a incalzirii climatice trebuie desfasurate in cadrul mai larg reprezentat de Natiunile Unite si acordul general privind deblocarea negocierilor pentru extinderea protocolului de la Kyoto, care expira in 2012’‘.
Ramanand in aceeasi zona, vom remarca lansarea cu ocazia acestui summit a unui asa-zis ‘‘proces Heiligendamm’‘ menit sa extinda cadrul de discutii asupra problemelor specifice prin includerea reprezentantilor Chinei, Indiei, Braziliei, Mexicului, Africii de Sud si a Indiei. In aceasta privinta, Alexis Antypas, profesor asociat al CEU, observa, intr-o declaratie pentru Business Standard ca, ‘‘in vreme ce Angela Merkel si europenii vad lupta impotriva incalzirii climatice drept una condusa de natiunile dezvoltate ale lumii, George W. Bush si americanii pledeaza pentru o implicare si o responsabilitate egala a natiunilor industrializate si a celor emergente’‘. La randul sau, Iain Armstrong, expert al agentiei britanice Brewin Doplhin, contactat de Business Standard, subliniaza, referitor la cele de mai sus, ca ‘‘rezolvarea unei probleme precum incalzirea globala nu poate fi posibila fara implicarea Chinei sau a Indiei’‘.
Desi niciun aspect concret al problemei nu a fost asternut pe hartie, stabilirea unui ajutor in valoare de 60 miliarde de dolari (44,9 miliarde de euro) acordat statelor africane pentru combaterea unor maladii precum SIDA, malaria sau tuberculoza poate fi considerat un succes. La fel poate fi considerat si acordul celor opt in privinta finalizarii rundei Doha, a recomandarilor facute unor state asiatice ‘‘nementionate’‘ privind regandirea politicii referitoare la ratele de schimb valutar ori a avertismentului dat Iranului si Koreei de Nord in privinta programelor nucleare dezvoltate de cele doua tari.
Un esec poate fi considerat, insa, negasirea unei solutii privind viitorul provinciei Kosovo, caz in care, potrivit declaratiei de final, ‘‘opiniile continua sa fie divergente cu privire la fondul problemei si la calea de a merge mai departe’‘.
In privinta eficientei acestui tip de intalniri la nivel inalt, trebuie amintit ca G8 nu este, spre deosebire de ONU, OECD sau OMC, o organizatie, ci un forum de discutii - nu are functia de a lua sau implementa decizii, ci de a stabili agende. Problema care ramane dupa fiecare summit, cat de actuala mai este formula intalnirii.
Statut
G8 este un forum informal format din sefi de state si de Guvern. Grupul celor opt nu este o organizatie internationala, ceea ce inseamna ca nu are o structura administrativa, cu secretariat permanent sau birouri pentru fiecare dintre membrii sai.
Summit-ul G8, o istorie marcata de tensiuni si violente
Reuniunile liderilor celor mai puternice industrializate tari din lume au o istorie tensionata, marcata de anumite evenimente sau teme dominante, care au starnit o serie de dispute de-a lungul timpului intre participantii la discutii.
Prima reuniune intre principalele puteri mondiale s-a desfasurat in 1975, in Franta, la Rambouillet. La summit au participat sase tari (G6 - Franta, Marea Britanie, Germania, Italia, Japonia si Statele Unite), carora li s-a adaugat, in 1976, si Canada (G7). Tara care a gazduit in acest an summit-ul G8, Germania, a mai detinut presedintia de patru ori.
Rolul Rusiei
In toata aceasta evolutie, Rusia a avut un rol deosebit de important.
Dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice, intre 1993 si 1998, Rusia a devenit treptat din ce in ce mai implicata in activitatea grupului. G7 s-a transformat in G8 la summit-ul de la Birmingham, in 1998, la care Rusia devenea oficial membra a clubului. De altfel, Rusia a detinut presedintia G8 anul trecut si a organizat primul sau summit al clubului la Sankt Petersburg, in iulie 2006.
Decizii istorice
Summit-urile din ultimii ani au ramas in istorie prin deciziile si temele abordate, chiar daca participantii nu au avut de cele mai multe ori puncte de vedere comune.
Dupa primul razboi din Golf, in 1991, cei sapte lideri, reuniti la Londra, si-au exprimat intentia de a ‘‘acorda un rol mai mare Natiunilor Unite in ordinea internationala’‘. Presedintele sovietic de la vremea respectiva, Mihail Gorbaciov, a fost invitat la summit, la cererea sa. Declaratia economica a summit-ului de la Munchen, din 1992, subliniaza ingrijorarea legata de somajul masiv din tarile industrializate. In cadrul aceluiasi summit, este transmis un avertisment politic beligerantilor din fosta Iugoslavie. La dezbaterile care au avut loc la Tokyo, in 1993, s-a ajuns la un acord preliminar asupra problemelor comerciale multilaterale din cadrul GATT (Acordul General pentru Tarife Vamale si Comert). Cei sapte s-au pronuntat, la summit-ul care s-a desfasurat la Napoli, in 1994, pentru o coordonare a politicilor economice vizand o relansare a cresterii fara generare de inflatie. In 1995, membrii G7 reuniti in Canada fac apel pentru o incetare a focului in Bosnia. In 1996, la dezbaterile de la Lyon, s-a ajuns la un acord asupra principiului unei diminuari a datoriilor celor mai sarace tari. Participantii la aceasta reuniune au venit si cu propuneri concrete pentru coordonarea luptei impotriva traficului de droguri si a crimei organizate.
G7 transformat in G8
La summit-ul de la Birmingham, Marea Britanie, desfasurat in 1998, G7 s-a transformat in G8, dupa ce Rusia a devenit oficial membra a clubului. Decizia a fost luata dupa ce, intre 1993-1997, Moscova s-a implicat tot mai mult in activitatile grupului.
Un punct tensionat in evolutia summit-urilor il constituie reuniunea din 2001, organizata la Genova, in Italia. Aceasta a ramas in istorie pentru violentele anticapitaliste si ciocnirile cu Politia, care au dus la moartea activistului Carlo Giuliani. Summit-ul care a avut loc in Franta, la Evian, in 2003, a fost, de asemenea, marcat de demonstratii violente. Liderii au incercat sa treaca peste divergentele transatlantice legate de razboiul din Irak, caruia jumatate dintre membrii G8 i s-au opus, spunand ca sustin unanim reconstructia acestei tari. Anul trecut, la reuniunea din Rusia, de la Sankt Petersburg, liderii G8 au facut o noua incercare de a obtine un acord pentru un pact comercial international. Acest summit a fost marcat de neintelegeri cu privire la Orientul Mijlociu. Rusia a fost nevoita sa faca unele concesii in ceea ce priveste modul cum gestioneaza pietele energetice, pentru a obtine un acord asupra securitatii energetice. Rusia nu s-a supus, insa, cererilor de a ratifica reglementarile internationale in domeniul petrolului si gazelor, Carta Energiei. Pe agenda acestei reuniuni s-a gasit si tema ajutorului pentru Africa, problema ignorata initial de Rusia.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
