S-ar putea crede că forţa financiară a investitorilor mari pe o piaţă de capital măruntă, aşa cum este Bursa de Valori din Bucureşti (BVB), compensează disponibilităţile financiare limitate ale investitorilor mici, mai ales când este vorba despre participarea la oferte publice. În realitate, este un raport de dominare, păgubos pentru companii private, care au în plan listarea, şi chiar pentru întreaga piaţă. AdePlast a confirmat, recent, teoria. Mai exact, compania nu a reuşit să vândă minimum 70% din acţiunile scoase la vânzare, în oferta derulată la începutul lui octombrie 2013, deşi segmentul de retail a fost suprasubscris cu 4%. Cu alte cuvinte, degeaba s-au înghesuit investitorii mici să cumpere acţiuni AdePlast, dacă investitorii instituţionali nu au avut în calcul o astfel de investiţie. Raportul de forţe îşi spune cuvântul şi mai puternic în cazul unei oferte mari, precum IPO-ul Romgaz, derulată la sfârşitul lui octombrie 2013. Pe de altă parte, dimensiunea unei astfel de vânzări de acţiuni depăşeşte cu mult capacitatea pieţei locale de a o absorbi, de unde şi ideea statului de a lista Romgaz la Londra, prin certificate GDR. Fiecare certificat are la bază o acţiune Romgaz, iar orice investitor poate să investească cu un certificat de depozit propriul pachet de acţiuni, după cum explică chiar Gabriel Dumitraşcu, şeful Direcţiei Privatizare a Departamentului pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei.
Oricum, ambele IPO-uri arată limpede cât de vulnerabilă şi nedezvoltată este piaţa de capital locală. De aici, o serie de acţiuni sau mai bine spus paradoxuri tipic româneşti.
Citiți articolul complet în ediția 26 a MONEY Magazine
