Money Magazine: Eșecul privatizării Oltchim are o puternică încărcătură politică. Ce părere aveți despre ceea ce se întâmplă, în România, în aceste săptămâni?


Greg Konieczny: În multe țări, politicienii au fost speriați de investitorii internaționali, iar acum acele state plătesc prețul pentru aceasta. În România, luptele politice nu sunt deloc pozitive pentru dezvoltarea țării, pe termen lung, dar sperăm că alegerile ce urmează vor aduce mai multă stabilitate, aspect important pentru economia țării și pentru investitori. Vom asista la comportamente, declarații și comentarii nebunești în timpul acestei campanii electorale, dar cred că investitorii sunt obișnuiți cu astfel de manifestări ale politicienilor în perioade electorale. Vor fi alegeri și în Statele Unite și, de asemenea, și acolo politicienii recurg la acțiuni nesăbuite pentru a câștiga sprijin. Lucrurile își vor arăta, însă, adevărata față după alegeri, când va fi timpul implementărilor.


Suntem în apropierea alegerilor, însă statul trebuie, așa cum a covenit cu FMI, să ­privatizeze companii și iată că ratează. Unde greșește?
Cred că greșelile făcute la licitația Oltchim își au rădăcina cu zece ani în urmă sau chiar mai mulți, iar ceea ce se întâmplă acum este doar consecința problemelor ce au gravitat în jurul companiei mult timp. Să recunoaștem, Oltchim este insolvabilă, ceea ce face dificilă vânzarea. Aceasta ar fi trebuit încredințată pe „mâini private". Nu cred că ar fi avut careva așteptări în obținerea de venituri din acest transfer de management, pentru că problema la Oltchim este salvarea companiei. Cine va cumpăra, acum, această companie va trebui să investească foarte mulți bani și, totodată, să convingă băncile, pentru finanțare, asupra potențialului returnării împrumuturilor.


Să înțelegem că era mai bine ca statul să desemneze, mai întâi, management privat la Oltchim și apoi să o privatizeze?
Nu, soluția finală ar fi fost tot vânzarea pachetului majoritar de acțiuni, preferabil către un investitor strategic cu experiență și cu capital de afaceri, deoarece situația este foarte dificilă. Este o companie chimică ce nu are asigurată aprovizionarea cu materie primă, ceea ce este esențial pentru derularea businessului. Numirea unui management privat ar fi ajutat poate doar pe termen scurt, pentru a atrage mai multă încredere.


De ce nu au participat investitori strategici la licitația Oltchim?
Cred că situația Oltchim arată, de fapt, cât de greu este să atragi investitori strategici în general, un doar pentru România, ci și pentru alte țări. Este un mesaj, cred eu, către toți politicienii, oamenii din guverne și din interiorul piețelor că trebuie să facă tot posibilul pentru a‑i atrage. România nu este în situația de a avea la graniță sute de investitori în așteptare și care ar cumpăra orice. România trebuie să concureze pentru aceștia. Noi ne vedem constant cu investitori pentru a‑i convinge să investească în FP și am reușit să atragem investiții noi de 700 de milioane de euro, ceea ce nu s‑a mai întâmplat, până acum, pe piața de capital românească. Știm foarte bine cât de dificil este să atragi investitori aici, pentru că ne luptăm cu reglementări nu tocmai corecte, iar multe acțiuni nu le‑am putut finaliza, pentru că au fost oprite de către autoritatea de reglementare. Este de neimaginat ceea ce se întâmplă, din punctul meu de vedere.


Vă referiți la problemele pe care le aveți cu Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM), privind listarea FP la Varșovia?
Oamenii de acolo au fost foarte lenți în privința unor chestiuni pe care le‑am ridicat, blocând astfel listarea Fondului la Varșovia. Nu se înțelege că ținta noastră este promovarea pieței de capital românești și atragerea de cât mai mulți investitori în FP. Chiar nu înțeleg de ce se împotrivesc.


Dar ar afecta lichiditatea bursei de la București, nu?
Din punctul nostru de vedere, BVB are numai de câștigat. Listarea secundară influențează lichiditatea pieței locale, în sensul că, prin atragerea de noi investitori, sporește și lichiditatea, nu în privința creșterii prețului acțiunilor neapărat, ci a creșterii volumelor zilnice de tranzacționare. Situație care ar face BVB mai competitivă, în comparație cu alte burse, iar cu cât va fi mai competitivă, cu atât vor veni mai mulți investitori. Prin urmare, văd mult beneficiu.


S‑a vorbit mult în presă despre procesul de răscumpărare de acțiuni FP de către acționari și acordarea de dividende, situație care ar putea conduce la dispariția FP. Cum comentați?
Finalmente, procesul ar putea conduce la un număr mai mic de acțiuni. Dar noi administrăm Fondul în beneficiul acționarilor, iar aceștia sunt interesați de profit. Profitul poate fi generat în două moduri: o dată prin creșterea VAN (Valoarea Activului Net – n.r.) per acțiune și doi, prin reducerea discountului la acest VAN. Este exact ceea ce încercăm să facem. Există un standard, instrumente pe care le folosim și în alte țări, la toate fondurile de investiții închise. Nu este nimic neobișnuit. Poate fi ceva nou pentru piața românească, dar acestea sunt standardele, acțiunile normale, pe care le întreprindem în oricare alt loc în care suntem prezenți.


Sunteți mulțumit de prețul la care se tranzacționează acțiunile FP?
Categoric, nu.


Și ce faceți în această privință?
Avem un set de măsuri în acest sens, printre care și răscumpărarea de acțiuni care, la acest moment, este blocată de un acționar minoritar, altfel acțiunea ar fi trebuit finalizată până acum. Avem apoi o politică de dividende transparentă. La acest moment acțiunile FP asigură un randament în jur de 8%, cu mult peste cel obținut din dobânda la depozitele bancare. Totodată, prin listarea secundară a Fondului se urmărește o creștere a cererii și, de asemenea, încercăm să modificăm structura portofoliului, prin listarea mai multor companii a căror valoare nu se regăsește într‑un preț de piață.


Cum convingeți statul să listeze companii din portofoliul FP pe care le deține, când politicul pare că dictează?
Este o chestiune politică, într‑adevăr, dar până la urmă toți politicienii, dacă le pasă de țara lor, ar trebui să în­țe­leagă ușor beneficiile atât pentru economie, cât și pentru piața de capital. Bursa locală este nedezvoltată și este foarte dificil pentru o țară să atingă succesul, fără o piață de capital cu adevărat funcțională. Așadar, pentru creșterea competitivității țării, în viitor, este crucial ca bursa să crească. Din fericire, avem sprijinul FMI, care înțelege foarte bine acest aspect, și de aceea și împinge statul român către listări pe bursă.


Credeți că listările Romgaz și Nuclearelectrica vor avea loc curând?
Din câte știu, la Romgaz statul se află în stadiul pregătirii ofertei pentru IPO. Cel mai probabil va exista o întârziere determinată de procesul suplimentar de audit al rezervelor de gaze, în acord cu cerințele Uniunii Europene. Practic acest aspect întârzie la acest moment lansarea ofertei care, potrivit discuțiilor, ar putea avea loc în prima parte a anului viitor. Important este că se pregătește această ofertă inițială. Desigur, lansarea ofertei rămâne o decizie finală a Guvernului, dar prospectul de ofertă va fi pregătit.


Privatizarea celor două companii prin bursă va reactiva încrederea investitorilor?
Trebuie ca statul să construiască această încredere. Există un preț pentru fiecare lucru.


Cum ar putea statul să restabilească încrederea investitorilor?
Aducând companii pe piața de capital. Dacă noi, FP, putem atrage sute de milioane de euro, înseamnă că este posibil. Trebuie doar ca demersul să fie realizat așa cum trebuie. Companii precum Romgaz, Hidroelectrica și altele reprezintă active extrem de valoroase. Două lucruri sunt necesare însă: unul, aplicarea de standarde înalte de guvernanță corporativă și un management care să vorbească pe limba investitorilor internaționali, să înțeleagă ce vor ei și să le poată oferi ceea ce doresc, și doi, o bancă de investiții cu reputație, care să îi aducă în piață. În cazul Romgaz, băncile de investiții, care ar urma să intermedieze oferta, sunt de talie mondială. Același lucru ar trebui să se întâmple și în cazul celorlalte companii.


Este mai potrivită vânzarea companiilor strategice prin bursă, și nu direct?
Noi credem că este de preferat să aducă aceste companii pe piața de capital. Astfel, vor fi asigurate guvernanța corporativă, un consiliu de administrație independent și un management profesionist, nu neapărat privat, dar, de regulă, acesta se găsește în sectorul privat. Nu în ultimul rând, prin listare va crește valoarea companiei respective și implicit valoarea deținerii statului. Desigur, o companie precum Oltchim nu poate fi listată acum. Situația este foarte dificilă acolo și impune un investitor strategic, dar aceasta ar trebui să fie o excepție. Multe companii din portofoliul statului sunt candidate perfecte pentru listare.


Dar vânzarea pe bursă a unor pachete de 10–15% nu înseamnă privatizare. Sunteți de acord?
Într‑adevăr, vânzarea unui pachet de 10% nu este suficient și nu atrage investitorii mari, dar important este că determină o creștere semnificativă a transparenței. Astfel, vor fi cunoscute multe aspecte legate de activitatea companiei, pe care statul nu le comunică public acum. Creșterea transparenței forțează companiile controlate de stat la eficientizarea activității de producție, conducând la creșterea competitivității și a profitabilității. Este exact ceea ce o țară ar trebui să își dorească.


Ce a făcut statul polonez și nu aplică statul român, nici în al doisprezecela ceas?
Ceea ce a făcut statul polonez pentru dezvoltarea pieței de capital a fost înființarea fondurilor de pensii, apoi a privatizat, prin IPO, numeroase companii, asigurând, astfel, acțiunile pe care aceste fonduri să le poată achiziționa. Statul polonez a avut un program de dezvoltare a pieței de capital, spre deosebire de statul român. Este de‑a dreptul incredibil ceea ce se întâmplă pe piața de capital românească, adică fondurile de pensii dețin doar 10% din acțiunile de pe bursă. Este inadmisibil așa ceva.


Acesta este motivul pentru care avem o piață de capital nedezvoltată?
Este unul dintre motive. Mai sunt reglementările, birocrația. Bursa este creată pentru investitori și ar trebui să funcționeze în interesul lor. La acest moment, nu se mai știe exact pentru cine funcționează bursa de aici, pentru investitori sau pentru brokeri. Din perspectiva atragerii de investitori, brokerii nu prea există. Înțeleg că mulți dețin o parte importantă din piață, care a fost și încă este mică, iar creșterea acesteia nu face parte din planul lor de viitor. Asta este viața. Depinde ce îți dorești, să fii un pește mic într‑un acvariu sau un pește mai mare într‑un ocean.


Sunteți forțat să fiți aici. Aveți o misiune, nu?
Am un job aici, acela de a administra un fond astfel încât să asigur profit acționarilor. Dar pentru atingerea țintei trebuie să facem presiuni în sensul ­dezvoltării pieței de capital, prin restructurarea și listarea unor companii deținute de stat. Din păcate, aceasta este o misiune adițională, pe care trebuie să o îndeplinim.


Pe ce vă bazați optimismul privitor la ­economia locală?
România are un potențial ridicat pentru reluarea creșterii economice susținute, pe care a cunoscut‑o înainte de criză, pentru că a implementat, în ultimii ani, o serie de reforme ce au vizat probleme fundamentale și continuă să fie deschisă spre reformă.
Schimbările sunt lente și e posibil să nu fie încă resimțite de populație, dar, pe măsură ce sunt implementate, iar situația din zona euro se îmbunătățește, vom vedea rezultate vizibile pozitive pentru economie. România este de asemenea binecuvântată cu bogate resurse naturale, care nu sunt însă exploatate la întregul lor potențial. Totuși, există semne că vor exista evoluții pozitive în acest domeniu, în curând. Aceste resurse naturale pot deveni o sursă de venit importantă pentru economie, deci consider că pot impulsiona creșterea economică în viitor. Un alt factor de creștere poate fi infrastructura. Au fost puține realizări în acest domeniu în ultimii 20 de ani, dar acum vedem numeroase proiecte ambițioase. Dacă vor fi implementate, acestea vor contribui la dezvoltarea țării.