Un analist militar cu origini românești explică cum a fost atras Putin în capcana numită Ucraina

O „teorie falsă” l-a atras pe Vladimir Putin într-un război pe scară largă, consideră legendarul analist militar Edward Luttwak. Potrivit lui, nici măcar aliații Kievului nu își doresc „victoria totală” și, prin urmare, singura cale de ieșire este „ieșirea prin plebiscit”.
Edward Luttwak este printre cei mai căutați strategi militari ai timpurilor moderne. A consiliat Pentagonul, președinți și premieri din întreaga lume. El este, de asemenea, printre cei mai controversați experți. Analizele și concluziile lui Luttwak sunt adesea descrise ca fiind clare, fără echivoc, contraintuitive și uneori extrem de cinice.
Un american poliglot născut din părinți evrei în România celui de-al Doilea Război Mondial și crescut în Italia și Anglia, Edward Luttwak  este autorul unor cărți fundamentale precum „Strategie: Logica războiului și păcii” și „Mare strategie a Uniunii Sovietice”. Dar a devenit cunoscut pentru cartea sa din 1968 „Lovitura de stat. Un manual”, o lectură obligatorie în unele școli de studiul războiului.
Luttwak a oferit un interviu amplu pentru RFE/RL, din care extragem câteva fragmente.
RFE/RL: Din perspectiva „marii strategii”, ce a dus la războiul din Ucraina și l-a făcut inevitabil?
Edward Luttwak: Ei bine, este un război intelectual, în sensul că ideea a fost generată în interiorul Kremlinului și de oamenii legați de Kremlin, și anume că era momentul ca Rusia să continue pe calea redresării imperiale. Și trebuia să fie un proces continuu: adică Osetia de Sud a fost recâștigată fără să tragă un foc, Abhazia a fost recâștigată fără să tragă un foc, împotriva unei Georgii slabe. Și apoi Crimeea a fost câștigată fără să tragă un foc împotriva unei țări mult mai mari, Ucraina.
În acel moment, ceea ce s-a întâmplat este că la Kremlin se juca poker foarte atent. Și, în mod superficial, s-ar părea că jucătorul de poker atent se duce brusc la masa de ruletă și pariază totul pe-un singur număr. Dar, de fapt, guvernul rus a crezut – și știm asta cu o certitudine de 100% – că aceasta va fi încă o operațiune fără sânge, fără împușcături. Scenariu era următoarul: câteva sute de oameni să fie livrați cu elicoptere pe aerodromul Antonov, care se află la 20 de kilometri de centrul Kievului, să curețe teritoriul, după care IL-76 [avioane militare de transport] urmau să aducă câteva mii de oameni, iar vehicule cu șase și opt roți aveau să vină rapid din Belarus spre Kiev, Zelenski avea să fugă, guvernul să se dizolve și, rămase fără ordine, forțele armate ucrainene aveau să se predea, după care o paradă grandioasă avea să le arate ucrainenilor și întregii lumi forța implacabilă a rușilor.
Acesta a fost scenariul pe care generalii ruși cu minte foarte modernă l-au vândut lui Putin, sau Putin l-a acceptat sau l-a cerut. Toți și-au dorit-o. Și pentru că Ucraina nu este o țară străină, potrivit lor, ci o parte a Rusiei, [Serviciul Federal de Securitate sau FSB] a primit sarcina de a strânge informații. Trebuia să verifice dacă toate acestea sunt fezabile.
Mai mult, Putin știa că CIA îi va furniza exact aceeași estimare președintelui [SUA] [Joe] Biden. Prin urmare, Biden i-a oferit această salvare lui Zelenskii, această călătorie cu Uber [pe care Zelenskiy a respins-o public].
Eram la curent cu aceste estimări ale serviciilor – atât ale FSB, cât și ale CIA – și am crezut că sunt complet greșite. Prin urmare, am scris pe Twitter că cineva încearcă să invadeze cea mai mare țară din Europa cu o armată foarte mică. Și că va eșua.
Și până pe 25 februarie, la mai puțin de 24 de ore după [începerea] operațiunii, am spus că „jucătorul atent de poker” a mers la masa roșie, a aruncat pariat totul, a pierdut, sfârșitul lui Putin.
Am fost puțin prematur cu privire la sfârșitul lui Putin; nu stim încă. Dar cu siguranță a fost clar. Așa că asta a dus la o luptă între mine și comunitatea de informații. Și am descoperit în cursul acelei lupte că motivul pentru care toată această iluzie s-a format la Kremlin a fost din cauza prevalenței de noi idei, de ambele părți, despre război. Ei folosesc cuvinte diferite, cum ar fi război de generația a patra, război hibrid, război high-tech, postrevoluționar. Toate s-au bazat pe ideea războiului noncinetic. Cinetic înseamnă „idioți care se împușc între ei”, corect. Ahile aruncând o suliță, asta e cinetică. Și atât printre planificatorii de război ruși, cât și printre cei americani, cel mai mare compliment a fost „noncinetic”. „Știi, cinetica este atât de demodată, acum avem Inteligența Artificială”.
Deci, practic, Putin fie a vrut, fie a primit – sau a fost convins, sau ambele – o falsă teorie a războiului. Pentru că toți acești generali, rușii și americanii, aveau panglici pe uniforme, panglici colorate de la lupta împotriva sirienilor, irakienilor, afganilor și așa mai departe. Și deodată au dat peste europeni patrioți cu arme. Erau obișnuiți să găsească oameni fără arme sau oameni cu superioritate de 10 la unu.
Putin nu a înnebunit. Putin pur și simplu s-a alăturat unui consens sau a acceptat un consens cu privire la cât de ușor va fi acest lucru. Acum, pe 25 februarie, era clar: „Asta este, nu pot câștiga”. Și din acel moment, cea mai bună mișcare pentru partea rusă ar fi fost pur și simplu să se oprească, să se retragă și să o trateze ca pe-un incident. Dacă s-ar fi întâmplat asta, atunci mecanismul de sancționare nu s-ar fi dezvoltat și așa mai departe.
De altfel, acesta este un caz în care descurajarea a fost distrusă de informații proaste. Pentru că informațiile au ajuns la germani [și] pe această bază, guvernul german a spus pe 23 februarie că nu vor opri Nord Stream 2 dacă ar exista un „incident” și nu vor furniza arme Ucrainei și nici nu vor permite estonielor să furnizeze arme Ucrainei. Deci, acesta este un caz în care informațiile au distrus descurajarea. Și au făcut-o de ambele părți. Și germanii au acceptat desigur acest lucru.
Așa că această lume cu totul nouă a fost creată în 24 de ore de faptul că Ucraina s-a comportat ca niște europeni patrioți cu arme. Și, după cum știți, există aceste „chestii” numite Primul Război Mondial și al Doilea Război Mondial, care durează ani de zile și sunt rezultatul puterii deosebite a patrioților europeni cu arme. Deci acum avem acest război european.
Dar există o cale către o soluție. Iar această cale este indicată de faptul că efortul militar rusesc în regiunea Herson slăbește, iar ucrainenii ar putea foarte bine să recucerească regiunea. Nu vor putea recuceri regiunile Donețk și Lugansk. În acel moment, Putin ar putea fi tentat să spună: „OK, voi înceta să mă mai lupt dacă tu o să încetezi să mai lupți și voi rămâne cu astea.”
Problema cu această soluție este că Zelenski e președintele ales democratic al Ucrainei și [ca atare] nu are nicio autoritate să cedeze două mari regiuni ale Ucrainei. Donețk și Lugansk, împreună, sunt de dimensiunea unei țări europene medii. Deci, dacă Putin dorește să acționeze unilateral, sancțiunile vor continua și vor rămâne asupra Rusiei, iar Rusia va fi în consecință „întunecată”. Încercarea acestei soluții [sancțiuni durabile] nu ar funcționa pentru ruși. Deci singura cale de ieșire va fi ca Zelenski, care nu poate da nimic din Ucraina, să fie de acord cu un plebiscit – un plebiscit real [la Donețk și Lugansk], nu referendumul rusesc făcut [rapid] și așa mai departe, ci un adevărat plebiscit cu regulile din 1919… stabilite după Tratatul de la Versailles. Deci asta este imaginea de ansamblu pe care o văd.
RFE/RL: Având in vedere ca ati scris un „manual” despre loviturile de stat, credeți că este posibil așa ceva în Rusia, cu Putin la putere?
Edward Luttwak: În interiorul Kremlinului sunt diferiți oameni care se plimbă, [și] unii dintre ei au arme. De exemplu, oamenii SVR [Serviciul pentru Informații Externe]. Şeful SVR [Serghei] Narîșkin a fost public împotriva războiului. El a spus public „negociați”. Nu a fost concediat, împușcat sau exilat, sau trimis la Omsk sau așa ceva… În teorie, [lovitura] are loc; dar, în practică, din punct de vedere istoric, ceea ce se întâmplă este că există un grup de oameni la putere al cărui lider continuă să greșească și care îi va trage la fund pe toți. Așa că va muri, dar își vor pierde casele, ochii și așa mai departe. Și ar trebui să-l arunce în apă pentru a salva nava; dar nu o fac. Prinții naziști au murit împreună cu Hitler. Oamenii lui Saddam, mulți dintre ei s-au îmbogățit datorită lui, toți au murit împreună cu Saddam Hussein. Cumva, scenariul alegerii raționale pare să nu funcționeze.
Adică nu mă pot gândi la o situație în care un dictator distruge statul și oamenii din jur să scape de el. Pur și simplu nu se întâmplă așa, pentru că plasa complicităților este prea puternică.

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed