De cealaltă parte a graniţei faţă de Plombieres, la Vaals, autorităţile olandeze se pregătesc să aplice acceeaşi măsură începând din septembrie.

Ambele localităţi spun că aplică o clauză din legislaţia UE care le permite să interzică rezidenţa cetăţenilor europeni care nu pot dovedi că au mijloace să se susţină, scrie Daily Mail.

Uniunea Europeană a cerut guvernului olandez clarificări în legătură cu planul de a interzice rezidenţa cetăţenilor UE care nu se pot susţine financiar.

Consiliul oraşului Vaals, din sudul provinciei Limburg, spune că plăteşte deja beneficii sociale unui număr prea mare de imigranţi şomeri şi nu-şi poate permite să includă în continuare alte persoane în acest sistem. Un oficial al Consiliului local, Jean-Paul Kompier, a menţinat cu precădere românii şi polonezii ca având mari dificultăţi în a-şi găsi o slujbă, pentru că nu cunosc limba olandeză, potrivit Radio Olanda.

Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a atras atenţia, vineri, că interdicţiile impuse liberei circulaţii a cetăţenilor UE ar putea constitui o încălcare a legislaţiei europene.

Aceste declaraţii ale unor municipalităţi – care invocă o clauză din legislaţia europeană ce le-ar permite să se apere de o eventuală împovărare a sistemului de beneficii sociale – îi îngrijorează tot mai mult pe funcţionarii de la Bruxelles, ale căror avertismente transmise atât Belgiei, cât şi Olandei au avut un efect limitat, scrie Daily Mail.

În plus, temerile faţă de un efect de domino în Europa în privinţa sentimentelor xenofobe sunt justificate de recentele atentate din Norvegia.
În Vaals sunt aproape 10.000 de locuitori, dintre care 300 trăiesc din beneficii sociale. Aceasta înseamnă că din 100 de oameni, nouă – care vor să se stabilească în Vaals – aplică pentru beneficii sociale. 40% dintre ei sunt imigranţi din ţări UE, cu precădere români şi polonezi. Consiliul local din Vaals spune că această proporţie este mai mare decât în oraşe mari, ca Rotterdam.
Cea mai mare parte a beneficiilor sociale plătite de Vaals, care se ridică la peste 450.000 de euro anual, este finanţată din impozitele locale.

Ministrul olandez pentru afaceri interne, Henk Kamp, a ameninţat la un moment dat că-i va trimite acasă pe muncitorii polonezi care-şi pierd slujbele sau provoacă „tulburări publice”, ceea ce a făcut-o pe comisarul european pentru justiţie, Viviane Reding, să avertizeze Olanda că trebuie să respecte legislaţia privind libertatea de mişcare a forţei de muncă. „Toate statele membre UE sunt egale şi regulile sunt transparente”, a spus ea, potrivit Daily Mail.

Olanda, care, în virtutea prevederilor Tratatului de aderare, restricţionează parţial piaţa muncii pentru români şi bulgari, dar nu şi pentru polonezi, are circa 200.000 de muncitori imigranţi din Europa de Est. Deşi acest număr este mult mai mic comparativ cu alte ţări – peste un milion de est-europeni au venit în Marea Britanie după extinderea UE din 2004 – tendinţa este să crească într-un ritm rapid, scrie Daily Mail.

Ministrul economiei din Polonia, Waldemar Pawlak, a spus că situaţia din Vaals este „îngrijorătoare”. Această evoluţie este periculoasă şi poate duce la colapsul sistemului european de libertate a mişcării, a avertizat oficialul polonez.

Dincolo de criticile şi avertismentele de la Comisia Europeană, atât Olanda, cât şi Belgia riscă să fie aduse în faţa Curţii Europene de Justiţie de la Luxemburg, dacă UE va considera că străinii sunt discriminaţi. Procesul ar putea dura însă ani de zile, adaugă Daily Mail.

Motivele pentru care cetăţenii români pot fi îndepărtaţi din alte state membre ale UE sunt limitativ prevăzute de legislaţia europeană. Astfel, cetăţenii români pot fi îndepărtaţi dintr-un stat UE dacă nu îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru şederea pe o perioadă mai mare de 90 de zile (în esenţă, cerinţele sunt: să fie angajaţi sau să dovedească existenţa unor mijloace suficiente de subzistenţă).

În afară de cazurile de şedere ilegală, există o a doua categorie de motive, mai grave, care pot determina îndepărtarea unui cetăţean al Uniunii Europene: motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică.
Libera circulaţie a persoanelor este unul dintre drepturile fundamentale recunoscute cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi este strâns legată de noţiunea de cetăţenie europeană. Condiţiile practice în care aceasta poate fi exercitată, precum şi eventualele limitări pe care statele membre le pot impune, sunt stabilite în principal prin Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora.

În 2007, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a stabilit că autorităţile naţionale ale unui stat membru pot restrânge dreptul unui cetăţean al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul altui stat membru, cu respectarea următoarelor condiţii:

– conduita acestui cetăţean să reprezinte o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii;
– măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmăreşte;
– măsura restrictivă să nu depăşească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia (principiul proporţionalităţii).